Începutul de an aduce pe scena lirică ieșeană reprezentații mult așteptate.
Biletele de intrare la spectacolele lunii ianuarie vor fi puse în vânzare începând de mâine, 3 ianuarie, ora 12:00, pe site-ul operaiasi.ro și la Agenția noastră, situată în foaier.
Până la o nouă întâlnire, vă dorim zile încărcate de frumos!
La mulți ani!
Participarea este permisă doar pentru persoanele care sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 şi pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, persoanele care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore, respectiv persoanele care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi şi a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2, în condiţiile stabilite prin ordinul comun al ministrului culturii şi al ministrului sănătăţii, emis în temeiul art. 44 şi al art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare;Desfășurea spectacolelor poate fi realizată cu participarea spectatorilor până la 50% din capacitatea maximă a spațiului.
În sala cu balcoane aurite, luminile se sting pe rând, iar cortina coboară ușor, închizând scena care încă mai vibrează în urma ultimului spectacol din acest an. Ca o regină absolută, Liniștea își scutură faldurile rochiei, care se aștern în întreaga sală, apoi zâmbește ușor aplauzelor rămase încă în fața scenei. Pe cortină apar, rând pe rând, luminițe viu colorate, în care sclipesc răvașele prinse de artiștii ce au închis încă o partitură a unui an, cu gândul la cel viitor.
Spectacole, armonie, public cald, sănătate, familia alături și prieteni sunt câteva dintre dorințele trecute pe răvașele trimise de artiști cu gândul și prinse pe cortina scenei căreia i-au jurat credință. „Vreau să trec cu bine peste toate încercările vieții și să fiu sănătoasă, și eu, și cei dragi. Atât. Nimic altceva”, a fost mesajul îndrăgitei soprane Cellia Costea, căreia destinul i-a făcut un dar neprețuit în acest an – a cântat, pentru prima oară, pe scena Operei Naționale Române Iași, al cărei co-fondator a fost, în urmă cu 65 de ani, și bunicul ei, fagotistul Gheorghe Costea. „Armonie și sănătate”, a fost mesajul sopranei Mihaela Grăjdeanu, prim-solistă a scenei lirice ieșene. „Îmi doresc în primul rând să fiu sănătoasă, să am părinții sănătoși și aproape de mine pentru că familia este foarte importantă, să am puterea de a merge mai departe cu noi roluri în anul care vine, să am multe colaborări nu doar în țară, ci și peste hotare. Sunt bucuroasă că am semnat contracte în Monte Carlo și în Dubai pentru câteva spectacole frumoase, la început de an. Am puține dorințe, dar toate țin de sufletul meu. Să fiu sănătoasă și să fiu bine cu mine, să am prietenii alături și familia. Le doresc tuturor un An Nou plin de bucurii, fericire, împliniri, zâmbete și proiecte frumoase”, a sclipit, de pe cortină, răvașul prins cu gândul de către soprana Ana-Maria Donose.
Înainte de a lansa dorințele pentru anul viitor, basul Andrei Yvan a aruncat o privire peste umăr la ceea ce a fost în 2021 și ne-a invitat să fim „noi cu noi, sinceri, în oglinda sufletului nostru”, să analizăm ce am făcut bine sau mai puțin bine, cât din lista obiectivelor am reușit să realizăm, cât de buni sau mai puțin buni am fost cu noi și cu toți cei din jurul nostru, și bineînțeles, să ne gândim la ce am putea schimba întru a fi bine. „Noi, oamenii, nu ne naștem foarte buni și talentați, noi devenim astfel prin valorizarea darurilor noastre cu multă pasiune, credință, muncă, perseverență, bună organizare. Sincer, eu cred că doar așa, de la un an la altul, putem deveni versiunea noastră cea mai bună și asta vă doresc din suflet tuturor!!! Domnilor manageri, tuturor colegilor mei de la toate compartimentele Operei Naționale Române din Iași și, nu în ultimul rând, îndrăgitului nostru public cu oameni minunați și nelipsiți de la spectacolele noastre, le doresc multă sănătate, împliniri sufletești, realizarea tuturor dorințelor cu Voia și cu ajutorul Bunului Dumnezeu. Vă invit să privim cu mult optimism spre noul an! Noi, prin puterea gândului nostru, putem crea un 2022 mai bun”, a fost convins basul pe care publicul l-a aplaudat de multe ori în „Nunta lui Figaro”.
„Ne dorim să bucurăm mereu publicul”
Cortina cu răvașe este ca un album cu amintiri adunate în toți cei 65 de ani ai Operei ieșene, un ecran pe care, dacă închizi ochii, poți revedea oricând spectacolele din sala cu balcoane aurite, în care aplauzelor vor răsuna din nou, la început de an. „Îmi doresc realizări mărețe, vreau să avem mai mulți balerini, să avem posibilități financiare pentru premiere, să bucurăm mereu publicul. De fapt, acesta este visul oricărui artist – să fie alături de sufletul publicului. În rest, liniște și inspirație ca să putem crea spectacole pline de magie”, a fost dorința Cristinei Todi, coordonatorul Corpului de Balet. „Pentrul anul care vine, atât eu, cât și soțul meu, ne dorim să avem cât mai multe spectacole și o sală plină cu public, cu toate scaunele ocupate”, și-a scris pe răvaș prim-balerina Monica Ailiesei, la fel ca și Maria Lozanova Buzincu, care are își dorește „cât mai multe spectacole, premiere și debuturi! Săli pline cu spectatori! Multe clipe frumoase cu familia, bucurii și fericire!”. „Sănătate familiei, pentru că ea îmi dă puterea să lupt pentru visurile mele! Îmi doresc să fiu plină de efervescență, ca să pot aduce în fața minunatului public debuturile mele! Armonie și iubire în juru-mi!”, a fost mesajul sopranei Angelica Mecu Solomon. „Îmi doresc să evoluez cât mai mult ca să mă pot redescoperi cu fiecare rol nou învățat și, nu în ultimul rând, aș vrea să trecem toți cu bine peste aceste vremuri grele și incerte”, a scris soprana Manuela Barna-Ipate pe lista viselor de împlinit. „Cât mai multe roluri, provocări noi, pace, o atmosferă frumoasă de lucru alături de colegi. Sănătate și armonie în familie. Dacă este armonie în jur și în interior, totul va fi perfect”, a completat soprana Diana Bucur o imaginară operă dedicată anului ce va să vină. „Primul gând mă poartă la dorința ca toți cei pe care îi cunosc să fie sănătoși și înconjurați de iubire. Seninătatea și credința în bine și frumos să ne pătrundă cu totul! Doresc inspirație, dăruire cu zâmbet pe chip și entuziasm în tot ce înseamnă manifestare artisticăâa. Și…. dacă e să îmi doresc ceva mai mult la mine…, ar fi o forță interioară care să-mi conducă gândurile și simtirea spre ceva mai multă încredere”, s-a auzit, ca într-un basm plin de magie, vocea sopranei Cristina Grigoraș, imprimată pe un răvaș imaginar prins de cortina Operei, ca o arie dedicată unui 2022 pe care cu toții ni-l dorim mai bun. Și plin de bucurii!
În sala cu balcoane aurii, în care poți auzi spectacolul liniștii așternute la final de an, luminile se vor aprinde nu peste mult timp. Cortina se va ridica ușor, trimițând Universului răvașele care au sclipit în noaptea Anului Nou, și va deschide scena pentru noi spectacole dedicate unui public dornic de frumos și de armonie.
„Dacă aș putea îndeplini dorința unui copil, mi-aș dori ca el să fie bucuros tot timpul”
Un concurs inedit organizat pentru copii de către Opera Națională Română din Iași a dovedit, încă o dată, cât de mulți năzdrăvani talentați avem în jur. Micuții au fost invitați să trimită scrisori lui Moș Crăciun, iar cea mai frumoasă a fost premiată. Din cutia poștală amenajată în fața instituției de spectacole a ieșit câștigătoare scrisoarea micuței Ana-Maria Regatun, elevă în clasa a II-a la Școala „B. P. Hasdeu”. Copila veselă și cu codițe cochete a impresionat juriul, care a răsplătit-o cu multe dulciuri. „În fiecare an îi scriem lui Moș Crăciun. A devenit deja o tradiție în familia noastră. Ana este membră a Corului de copii, coordonat de doamna Raluca Zaharia. Într-o zi, când am venit la repetițiile pentru spectacolul de Crăciun, am văzut cutia poștală și ne-am gândit să-i lăsăm scrisoarea Moșului, în speranța că va ajunge în timp util”, a spus Andreea Regatun, mama copilei, apoi gândurile i s-au dus la timpurile copilăriei ei, la darurile primite sub bradul plin de globuri. „Cel mai frumos cadou… Am o amintire vie a unui dar primit la serbarea de Crăciun din clasa întâi, când în cutia mare, împachetată cu hârtie albă, se afla un set de bucătărie cu ceșcuțe și farfurioare în miniatură și alte accesorii. Îmi amintesc că mă jucam cu sora mea ore întregi, imaginându-ne că avem propriul restaurant, în care serveam ceai și cafea oaspeților. Eram tare fericite!”, am aflat de la Andreea Regatun.
Strada Fulgului,nr 10, Orașul Zăpezilor, Tara Ghețarilor
Privind la bucuria copilei care a câștigat concursul de scrisori poți înțelege cu ușurință că atunci când va ajunge la vârsta maturității va fi un om cu sufletul plin de dragoste și dornic să ofere sprijin celor din jur. Ana-Maria are dorințe nu doar pentru ea, ci pentru toți cei de vârsta ei: „Dacă aș putea îndeplini dorința unui copil, mi-aș dori ca el să fie bucuros tot timpul și să aibă o copilărie fericită!”.
Micuța este convinsă că Moș Crăciun a fost impresionat de dorința de a-i aduce un dar motănelului ei, pe nume Star, dar și de versurile scrise la final din cartea „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele”: „Orice inimă se știe, Vine dintr-o galaxie, Cu ferestrele deschise, Spre iubire și spre vise”. „Este cartea mea favorită, pe care o recitesc mereu cu drag”, am aflat de la Ana-Maria, adăugând că Moș Crăciun a fost uimit să vadă că îi cunoaște adresa: Strada Fulgului, nr 10, Orașul Zăpezilor, Tara Ghețarilor. „A fost bucuros să afle ca nu l-am uitat nici anul acesta”, a zâmbit Ana-Maria, apoi ne-a spus amuzată că Moșul a fost impresionat să vadă că anul acesta a scris literele de mână mult mai bine decât anul trecut. Și cum orice an se încheie cu o urare, Ana-Maria Regatun și mama ei au transmis un gând Operei Iași pentru 2022: „Fie ca noul an să aducă pe scena Operei Naționale Române din Iași spectacole care să încânte publicul! Vă dorim împlinirea tuturor năzuințelor și bucurie!”.
Lansăm în această seară Albumul aniversar „Lumea Operei ieșene în 65 de ani”, în foaierul Operei, începând cu ora 19:15, în prima pauză a spectacolului „Liliacul”.
Accesul la eveniment va fi permis și persoanelor care nu participă la spectacol, cu respectarea normelor sanitare în vigoare.
„Divinitatea mi–a oferit cel mai frumos dar, acela de a mângâia sufletele oamenilor prin armonicele vocii mele”
* interviu cu soprana Angelica Mecu Solomon, de la Opera Națională Română Iași
Cântă de când era copil, a visat la scenă și este convinsă că fără muzică nu și-ar putea împlini destinul și hrăni sufletul. Soprana Angelica Mecu Solomon, de la Opera Națională Română Iași, are așteptări mari de la ea și iubește enorm opera, așa după cum ne-a spus la o întâlnire în fața unui ceai cu miros de scorțișoară.
– Cum a intrat muzica în viața dvs? Ce v-a atras la portativ?
– Întâlnirea mea cu muzica s-a produs încă din vremea copilăriei! În școala generală fiind, eram rugată de fiecare dată să cânt la serbările finalului de an, ceva solo bineînțeles. Apropierea mea de canto clasic s-a petrecut în anii liceului. Eram elevă la Liceul Pedagogic „D.P. Perpessicius” din Brăila când profesoara mea de muzică, Maricica Lupu, a considerat că ar fi bine să-mi îndrept pașii către canto clasic, această ramură divină de care m-am îndrăgostit iremediabil! Fără să știu că într-o zi voi ajunge să cânt pe o scenă de operă, mă visam încă de micuță în rochii cu crinolină și corsete fin brodate! Pentru mine era de neatins acest vis, dar a fost posibil, cu perseverență în studiu și dorința arzătoare de a fi acolo sus, pe cel mai înalt piedestal, pe scenă adică, atunci când am terminat Conservatorul, în 2007. Am avut două profesoare minunate, cărora nu cred că le voi putea mulțumi vreodată pentru tot ceea ce m-au învățat: am studiat la clasa Cristinei Simionescu Fântână și masterul l-am terminat la clasa doamnei Adriana Severin. Mă înclin în fața dumnealor!
– De cât timp colaborați cu Opera din Iași? Cum a început această frumoasă călătorie artistică?
– Colaborarea mea cu Opera Națională Română Iași a început atunci când am terminat Conservatorul, în 2007, când am fost acceptată în frumoasa familie a Corului operei! Aici pot spune că m-am format cu adevărat, am învățat ce înseamnă scena, bucuria unui spectacol și stăpânirea emoțiilor! Pentru mine, scena este ceva sacru, iar atunci când pășesc pe scândură, simt cum Divinitatea mi-a oferit cel mai frumos dar, acela de a mângâia sufletele oamenilor prin armonicele vocii mele.
– Care a fost primul rol pe care l-ați făcut? Ce ați simțit? Dar primul rol cântat pe scena Operei din Iași?
– Debutul meu ca solistă a fost direct într-un rol mare, pe scena noastră dragă. Era în anul 2010 și a fost o provocare fantastică pentru mine să fac rolul Donna Elvira, din opera „Don Giovanni”, de W.A.Mozart. Am debutat sub bagheta maestrului Adrian Morar, care a avut încredere în potențialul meu, și sub îndrumarea regizorală a doamnei Beatrice Rancea, ce m-a ajutat enorm să mă autodepășesc! Doamneee, îmi aduc aminte ce emoții am trăit atunci, am crezut că îmi va sta inima când am auzit primele acorduri ale uverturii!
– Și iată că inima nu a stat, ci doar a bătut puțin mai tare, iar cariera dvs și-a urmat cursul. Alături de cine ați cântat?
– În periplul meu prin această lume minunată am avut bucuria să fiu alături de adevărați maeștri în arta cântului, de la care am „furat” câte o idee de tehnică și interpretare! M-am bucurat să fiu alături de Marina Krilovici (o cunoscută soprană română – n.r.) și tenorul Vasile Moldoveanu (un nume pe scena internațională, cunoscut pentru numărul mare de roluri făcute pe scena Metropolitan Opera din New York – n.r.), dar am cântat alături și de maestrul Marius Budoiu, un îndrumător liric de excepție! Eiiii…, și dacă ar fi să cânt lângă cineva care mi-ar plăcea, acela ar fi Jonas Kaufmann (un reputat tenor german – n.r.). Am voie să visez, nu-i așa?
– Desigur, în lipsa viselor și a dorințelor nu am mai vorbi despre planurile frumoase ale vieții. Care este opera dvs preferată? La ce rol visați?
– Fără nici cea mai mică ezitare, spun că opera mea preferată este „Boema” și îmi doresc nespus să pot da viața personajului Mimi! Iubesc Puccini pentru că muzica lui este un flux continuu, pentru că are un simț remarcabil pentru „le cose piccole” și pentru „Grande dolore in piccole anime”.
– Ce face Angelica Solomon atunci când nu cântă? Ce alte pasiuni aveți?
– Când Angelica nu este la operă sau pe scenă, este un om normal. Este mămica unui năzdrăvan de 10 ani și a unui cățel la fel de cântăcios ca ea, Figaro! Când nu sunt prinsă de vâltoarea cotidiană, mă relaxez cu câte o carte bună sau un film interesant. Ador să mă plimb, să râd cu prietenii, să fiu înconjurată de natură!
– Dacă ar fi să faceți schimb cu un compozitor, ce operă ați așterne pe hârtie? Cum s-ar chema și ce rol v-ați oferi dvs?
– Interesantă întrebare! Opera ar putea să se numească Toate viețile pe care nu le-am trăit, în care personajul principal, adică Eu, să redea frământările și dorințele de a accede la împlinirea sufletului. Emil Cioran spunea că „De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica”. Eu cred că acest suflet nu ar avea cum să înflorească fără dragoste, bunătate și muzică!
Pe Angelica Mecu Solomon ați putut-o admira în această seară în concertul „Cântând Crăciunul”, alături de artiști mult îndrăgiți ai Iașului.
Soliștii, corul, corul de copii și orchestra Operei ieșene au interpretat colinde românești și din repertoriul internațional, sub bagheta dirijorului Emil Octav Ambrosă.
Christmas decorations and fir branch lying on notes sheet
Să fi fost pe la vârsta primilor ani de școală când prima colindă mi-a răscolit sufletul și mi-am dorit să o pot și eu cânta la fel de frumos. „Doamne, Lerului Doamne” răsunase într-o sală plină de copii, care au uitat și de daruri, și de joacă, și aproape de absolut tot. Un tablou al inocenței încremenit într-o clipă oferită de Divinitate este rarisim! Mai ales atunci când este oferit de oamenii Operei pentru cei care salvează vieți, medicii implicați în lupta împotriva COVID, un moment memorabil petrecut aseară, în aula Universității de Medicină și Farmacie. „Ne-am gândit să aducem un strop de bucurie în sufletele celor care se dăruiesc total pentru a salva mii de vieți în acest război crunt cu noul coronavirus. Este vorba de cadrele medicale aflate în prima linie a luptei contra COVID-19, care trăiesc într-o perpetuă încordare și tensiune, sacrificându-se pentru noi toți. Artiștii noștri au pregătit un program special de colinde, care sperăm să-i facă pe salvatorii noștri să mai uite din stresul permanent prin care trec și să se bucure pentru câteva clipe de magia sărbătorilor”, a declarat managerul interimar al Operei Naționale Române din Iași, Daniel Șandru.
Colinda este Lumina păcii!
Pentru artiști, momentul este unul plin de emoții, dat în special de energia colindelor. „Primul contact cu lumea colindelor românești l-am avut începând cu perioada studenției, când am făcut parte din corala Bisericii Domnița Bălașa din București: un univers muzical gingaș, curat și atât de emoționant încât plângeam. Cântam și plângeam… Colindul francez a intrat în viața mea odată cu Noel c’est l’amour, la recomandarea maeștrilor dirijori Ion Baciu și Ion Pavalache. Mulți ani l-am cântat, împreună cu corul Filarmonicii, cu acompaniament de pian sau orchestră, la Iași sau cu alte filarmonici din țară. Am avut bucuria de a-l cânta și împreună cu opera ieșeană în 2017. Anul acesta un alt colind francez mi-a răpit inima: Noel des enfants oublies, orchestrația și conducerea muzicală tot a maestrului Octav Ambrosă. Într-o perioadă în care mulți copii se zbat în singurătate pentru hrană, sănătate și adăpost, pentru pace și părinți buni alaturi, la noi în țară sau peste tot în lume, este absolut normală ideea de a ne tempera festivismul. Dincolo de luminițe colorate și mese îmbelșugate stau pitite tristețea și îngrijorarea. Diferite și totuși aceleași. Între Noel c’est l’amour 1984 și Noel des enfants oublies 2021 se arcuiește evantaiul unei cariere frumoase închinate Muzicii”, a rememorat soprana Mihaela Grăjdeanu, prim-solistă a OpereiNaționale Române Iași.
„Legată de nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, colinda este forma de rememorare a acestei mari sărbători prin muzică, prin cânt! Bucuria veșniciei inundă lumea și se traduce prin îndemnurile de a fi mai buni, mai iertători, mai împăcați cu semenii și cu noi înșine. Cuvântul cântat al colindei se adresează părții mai înalte din firea umană, a cărei vocații e lumina păcii”, a completat coordonatorul artistic al Operei Iași, tenorul Andrei Fermeșanu.
„Pentru mine, colinda este legată de tot ce este acasă, de miros de cozonaci, de bunătăți, debucurie, de a oferi de daruri. Toate aceste daruri, inegal cu tot ceea ce eu ofer, înseamnă Acasă, adică Totul!”, a rostit, ca o reverență, soprana Diana Bucur.
“Colinda reprezintă cel mai frumos mod de a răspând spiritul Crăciunului, un spirit încărcat de bucurie, dragoste și gratitudine față de tot ceea ce trăim în aceste zile speciale de sărbătoare”, a adăugat soprana Manuela Barna-Ipate.
Oameni alături de oameni într-o sărbătoare a Luminii, a iubirii și dăruirii. O sărbătoare a tuturor ce doresc a-și pune darurile împreună.
Opera Naţională Română din Iaşi are o iniţiativă specială în această lună.
Duminică, 19 decembrie, de la ora 18:00, în Aula Universităţii de Medicină şi Farmacie ”Gr. T. Popa” din Iaşi, artiştii Operei ieşene vor oferi gratuit un concert de colinde pentru cadrele medicale implicate în lupta contra COVID-19.
”Ne-am gândit să aducem un strop de bucurie în sufletele celor care se dăruiesc total pentru a salva mii de vieţi în acest război crunt cu noul coronavirus. Este vorba de cadrele medicale aflate în prima linie a luptei contra COVID-19, care trăiesc într-o perpetuă încordare şi tensiune, sacrificându-se pentru noi toţi. Artiştii noştri au pregătit un program special de colinde, care sperăm să-i facă pe salvatorii noştri să mai uite din stresul permanent prin care trec şi să se bucure pentru câteva clipe de magia sărbătorilor” a declarat managerul interimar al Operei Naţionale Române din Iaşi, Daniel Şandru.
La rândul ei, prof. univ. dr, Ioana Grigoraș, președinte al Senatului UMF Iași, a spus: „Proiectul comun al Operei Române Iași și al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași este o inițiativă excelentă din mai multe puncte de vedere. În primul rând pentru că reprezintă modul în care cele două instituții își exprimă recunoștința față de „luptătorii din linia întâi”, membri ai comunității academice și nu numai. Pentru că reprezintă o recunoaștere a meritelor cadrelor medicale, care cu altruism și dăruire, chiar sacrificiu au găsit resurse fizice și emoționale pentru a face față unor cerințe profesionale fără precedent prin volum, gravitate și durată. Cred, de asemenea, că adună în aceiași sală, față în față persoane și echipe, care au colaborat strâns, dar telefonic în cele mai crunte momente ale pandemiei. Cred, de asemenea, că îi adună laolaltă pentru clipe de relaxare și desfătare cu minunatele colinde de Crăciun. Și toți o merită pe deplin!”
Medicii ieşeni au apreciat iniţiativa Operei ieşene. ”Muzica înseamnă bucurie pentru orice om, cu atât mai mult pentru profesioniştii din medicina de urgenţă, care trăiesc viaţa alături de pacienţii lor aflaţi de multe ori la limita fragilă dintre viaţă şi moarte. Pandemia ne-a făcut să trăim şi mai multă tristeţe, să simţim şi mai mult oboseala şi deznădejdea şi ne-a făcut să zâmbim mai puţin.
Mulţumim Operei Române din Iaşi pentru darul făcut în prag de Crăciun, pentru faptul că ne va umple sufletul de căldura colindelor şi parfumul artei muzicale!” a declarat prof. univ. dr. Diana Cimpoeşu, medic şef UPU SMURD Iaşi. Opera Naţională Română din Iaşi va organiza spectacole dedicate Crăciunului şi pentru public, pe 22 şi 23 decembrie, de la orele 17:00 şi 19:00, în Sala Mare.
În pragul sărbătorilor de iarnă, Opera Națională Română din Iași (ONRI) a pregătit o adevărată surpriză atât pentru public, cât și pentru artiștii săi – opereta „Sânge vienez”. Montată la o distanță de zece ani de la ultimele aplauze oferite la Iași, creația lui Johann Strauss-fiul, cu o avanpremieră ce a stârnit dorința publicului de a umple sala superbului teatru, din păcate limitată de actualele condiții pandemice, a avut două spectacole (sâmbătă și duminică seară), ce au deschis inimile tuturor iubitorilor de muzică și de frumos. Și nu a fost vorba doar despre artă, ci și despre eleganță și invitația de a păși într-o lume în care educația și cultura dictează orice atitudine.
Încă de la început s-a dorit ca noua premieră, „Sânge vienez”, cea de-a treia din acest an a ONRI, să fie un spectacol clasic montat în cheie modernă, iar misiunea i-a fost încredințată regizorului Alexandru Nagy, de la Opera Națională București. Sosit într-un Iași care i-a reamintit de o întâlnire cu mentorul său, tenorul Vasile Moldoveanu, Alexandru Nagy și artiștii au adus pe scenă un spectacol minunat, care a bucurat enorm publicul, date fiind și reacțiile după avanpremieră și cele două premiere. „Am revenit, după o anume izolare-de-lume, cu mare dragoste, la Operă, pentru premiera Sânge vienez. Există întotdeauna un ritual personal al apropierii de scenă, îl resimt constant. Aseară, însă, surpriza tuturor spectatorilor, la deschiderea ușilor spre un foyer sclipitor, a fost intrarea într-o atmosferă subită de … cocktail-opera-music. Am fost întâmpinați, în desăvârșita eleganță a amfitrionilor, de directorii Operei, Daniel Șandru și Andrei Fermeșanu, precum și de regizorul Alexandru Nagy, invitat să monteze la Iași. Ba chiar, din tabloul lor mișcător în jurul pianului Adinei Alupei, s-a ridicat, preț de câteva clipe, vocea superbă a lui Andrei Fermeșanu, anticipatoare alunecare în partitura operetei. Regia lui Alexandru Nagy a fost la înălțimea promisiunilor și a anticipării lor, cu delicii. Allégée, îmi vine să spun, simplificată în ordinea alternanței muzică/recitativ, opereta poartă semnele viziunii noi, modern-ironice, inteligent conduse de o idee ca o supratemă, constând în încremenirea (la semnul unui nou regizor/dirijor, unul din personajele știute, devenit magister ludi) și intrarea în transa, vertijul, lejeritatea de joc aleator a(l) legăturilor amoroase de operetă, cu sublinierea în fundal, scenografică, a montajului: caruselul în proiecția ecranului, balul mascat, lumea qui pro quo-ului și a malentendu-ului comic”, a fost mesajul prof. dr. Lăcrămioara Petrescu, de la Catedra de Literatură Română „Garabet Ibrăileanu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Domnia sa a apreciat distribuția despre care spune că a strălucit, a adeverit și a surprins, a bucurat, a triumfat și a dat un suflu vesel, de explozie cu artificii, întregii gândiri regizorale. Potrivit domniei sale, opereta „Sânge vienez”, „în transfuzie (via București, Cluj) la Iași, circulă euforic și exuberant, încălzindu-ne inimile. Bravisssssimi!”.
„O bucurie, o mângâiere binevenită in aceste vremuri dificile”
Printre artiștii care au dat viață producției s-au aflat și virtuozi ai vocii care au urcat pe scenă de mai multe ori în opereta „Sânge vienez”, inclusiv în montarea de Iași. „Este un spectacol dinamic, nici nu știi când se termină, curge frumos. De asemenea, povestea se leagă bine, dintr-un vals într-altul, fără proză. Am lucrat cu un tânăr regizor talentat, inventiv și organizat, Alexandru Nagy. Repetițiile au fost intensive, dinamice, interesante, constructive. Am debutat și apoi am cântat multe spectacole cu opereta Sânge vienez, în regia Andei Tăbăcaru, începând din anii 2000. În ultimii 10 ani, spectacolul a luat o pauză. Mă bucur că a fost împrospătat. Mă bucur că mi s-a permis să mai fac parte din acest frumos proiect, pe același rol, Franzi. Este un rol savuros, mi-a plăcut mult să îl compun, mi-a devenit drag pe măsură ce l-am aprofundat. Sunt fericită că din punct de vedere muzical și tehnic și-a păstrat prospețimea și limpezimea timbrală”, a spus soprana Mihaela Grăjdeanu, prim-solistă la Opera Națională Română Iași. „Am invitat publicul să intre într-o lume magică, la un spectacol cu adevărat spumos”, a completat și soprana Lăcrămioara Hrubaru-Roată, care a apreciat mult munca tuturor colegilor, atât a celor de pe scenă, cât și a orchestrei, corului, baletului și celor din spatele scenei.
Mulți artiști au recunoscut că pentru ei, noua producție este o bucurie, o mângâiere binevenită in aceste vremuri dificile! „Spectacolul este o simbioză perfectă de zâmbete, muzică vieneză, emoții, dar și magie, iar Alexandru Nagy a reușit să ne transpună în această lume magică încă de la primele repetiții! Am lucrat intens, dar cu mare dăruire toți soliștii! Am simțit că mergem cu toții în aceeași direcție și cred că acesta a fost secretul, cel puțin pentru mine. Sprijinul echipei contează enorm, doar așa ne putem depăși limitele!
Atmosfera de la repetiții a fost fantastică: am râs mult, ceea ce ne-a ajutat să depășim oboseala acumulată!”, a spus soprana Angelica Solomon, pe care publicul a aplaudat-o în această seară în rolul lui Franzi Cagliari, „o femeie inteligentă, puternică și cu un farmec aparte, reușind foarte ușor să învăluie prin misterul ei orice conte!”.
„Eu am cântat în multe spectacole ale operetei, netrunchiate de proză și de balet, formulă care iată că ne ajută în pandemie. Am lucrat cu un regizor foarte talentat, care are și studii de teatru și care ne-a explicat foarte clar personajele, acțiunile și toate mișcările care se fac pe scenă. Mi-a plăcut foarte mult și mi-aș dori ca un regizor de valoarea lui să aibă Opera mai des și chiar să se înființeze un studio de operetă pentru cei tineri, în care vor putea debuta mulți artiști valoroși. Eu cred că am fost făcut pentru operetă. Vreau ca și mai tinerii mei colegi să aibă șansa să se afirme”, ne-a mărturisit și tenorul Adrian Ionescu, pe care publicul l-a aplaudat în rolul contelui Zedlau (pe care l-a interpretat și în spectacolul de acum zece ani), dar și în clipul promoțional al premierei.
Opereta „Sânge vienez” descrie atmosfera de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Reluată în repertoriu după mai bine de zece ani, opereta poate fi oricând o oglindă vie a oricărui timp – în orice vreme vom avea iubiri și trădări, vom întâlni minciună și prefăcătorie, vom găsi personaje dispuse la compromisuri inclusiv cu ele însele, darămite cu ceilalți! Situațiile au fost repuse în scenă într-un alt timp, cu o altă viziune a unui regizor care a dorit să ofere un spectacol clasic, în cheie modernă.
După ce și-a făcut ucenia sub atenta îndrumare a tatălui său, Johann Strauss-fiul a debutat ca dirijor la 19 ani, stârnind admirația celor din jur. A uimit lumea cu orchestra sa, cu care a avut un succes răsunător. A avut turnee în Ungaria, Transilvania și Țara Românească, a dat valsului, printr-un colorit orchestral foarte bogat, o valoare artistică deosebită. A compus peste 140 de valsuri, unele celebre precum „Dunărea albastră”, „Viață de artist”,„Sânge vienez”,„Vals imperial”, „Povești din pădurea vieneză”, „Vin, femei și cântec”, „Vocile primăverii”. A abordat opereta la îndemnul compozitorului francez Jacques Offenbach, care a venit la Viena să-l cunoască personal. Prima piesa pusă în scenă a fost „Indigo und die 40 Räuber”, urmată de „Carnavalul de la Roma”. A cunoscut gloria cu opereta „Liliacul”, pe care publicul ieșean o va putea urmări pe 28 și 29 decembrie, ca un cadou oferit tuturor iubitorilor muzicii.
Vă invităm astăzi, începând cu ora 10:30, să urmăriți online conferința de presă prilejuita de punerea în scenă a operetei “Sânge vienez” de Johann Strauss-fiul.
Participarea este permisă doar pentru persoanele care sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 şi pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, persoanele care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore, respectiv persoanele care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi şi a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2, în condiţiile stabilite prin ordinul comun al ministrului culturii şi al ministrului sănătăţii, emis în temeiul art. 44 şi al art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările şi completările ulterioare;
Desfășurea spectacolelor poate fi realizată cu participarea spectatorilor până la 50% din capacitatea maximă a spațiului.
