Category Archives: Stiri

Spectacole luna octombrie 2022

Dragii noștri,

Spectacolele lunii octombrie au fost stabilite.

După succesul premierei Un Ballo in Maschera din stagiunea trecută, o nouă reprezentație a producției semnate de regizorul Cristi Avram este programată pe 12 octombrie.

Iubitorii creației verdine vor putea asculta pe 14 octombrie Messa da Requiem. Lucrarea vocal-simfonică, cu o puternică încărcătură spirituală, este programată chiar de sărbătoarea Sfintei Parascheva.

Copiii și tinerii sunt așteptați duminică, 16 octombrie, la celebrul musical Sunetul muzicii de Richard Rodgers.

Seria recitalurilor tematice continuă cu o călătorie în lumea muzicii de film și musical. Recitalul susținut de artiștii Operei din Iași va avea loc pe 28 octombrie, în foaierul instituției.

Finlul lunii octombrie aduce pe scena lirică ieșeană o nouă premieră. Baletul Romeo și Julieta de Serghei Prokofiev este noua producție la care se lucrează intens.

Biletele de intrare la evenimentele lunii următoare pot fi achiziționate începând de mâine, 23 septembrie 2022, de la ora 10:00, de pe site-ul operaiasi.ro și de la Agenția noastră, situată în foaier.

Vă așteptăm cu entuziasm!

Evenimentele lunii Septembrie 2022

Stimați spectatori,

Suntem convinși că sunteți nerăbdători să vă reîntâlniți cu artiștii Operei din Iași în spectacolele voastre favorite.

Drept urmare, pentru prima lună a stagiunii 2022 – 2023 a fost stabilit un program care acoperă mai multe preferințe muzicale.

Vă invităm să participați la evenimentele lunii septembrie, prin achiziționarea biletelor de intrare care vor fi puse în vânzare începând de joi, 1 septembrie, ora 10:00, pe site-ul operaiasi.ro și la Agenția Operei, situată în foaier.

Magia Serii în Sunet și Lumină – Ediția a XI-a

Dragii noștri,

Așteptarea a luat sfârșit!

Anunțăm oficial deschiderea stagiunii 2022 – 2023 cu emblematicul spectacol în aer liber Magia Serii în Sunet și Lumină. Aflată la a XI-a ediție, gala din acest an este specială, atât din punct de vedere al repertoriului, cât și al locului de desfășurare.

Ocrotită de cupola de stele a celui mai mare scenograf, Natura, și sub privirile unui simbol arhitectural al Iașului, Palatul Culturii, scena Operei vă invită la un regal artistic.

Efervescența, eleganța și candoarea ariilor de operă și operetă, corurile celebre, momentele coregrafice completate de lasere și focuri de artificii promit să fie reperele unui eveniment de poveste din viața culturală a capitalei Moldovei.

Pe scenă vor urca artiștii Operei din Iași și invitații surpriză, conduși de la pupitrul dirijoral de bagheta maestrului Jin Wang.

Vă așteptăm cu mare bucurie sâmbătă, 10 septembrie, începând cu ora 20:00, să ridicăm împreună cortina unei noi stagiuni legendare la Opera Națională Română din Iași.

„Turandot”, final de stagiune magistral la Opera din Iași

„Să ne fie sărbătoare”, au spus artiștii Operei Naționale Române Iași în timp ce repetau pentru cea de-a treia premieră a stagiunii, care s-a încheiat cu un regal liric – „Turandot”,  de Giacomo Puccini, operă în concert care a fost montată pentru prima oară pe scena instituției de spectacole.

Sub bagheta maestrului David Crescenzi, artiștii, invitații lor și cele două coruri ale Operei ieșene au fascinat publicul atât pe cel din sală, cât și pe cel care a urmărit spectacolul transmis și în mediul virtual.

Prin partitura genial de inspirată de Puccini, prin povestea transpusă în opera lirică și numărul mare de personaje, dar mai ales prin nivelul cerințelor vocale ale personajelor-cheie, „Turandot”, ultima operă a lui Giacomo Puccini, este o provocare chiar și pentru marele scene ale lumii. Rămasă neterminată la moartea compozitorului, finalul, pe care îl dorise un duet închinat iubirii, a fost completat de Franco Alfano. Cu un libret semnat de Giuseppe Adami şi Renato Simoni, după o piesă de Friedrich Schiller, bazată pe un basm persan inclus în colecția lui Carlo Gozzi „1001 de zile”, „Turandot” a avut premiera mondială la Teatro alla Scala a Milano, sub bagheta lui Arturo Toscanini. În timpul concertului inaugural, la un moment dat, dirijorul s-a întrerupt la locul până unde compusese Puccini și a spus: „În acest moment, maestrul a pus jos pana”. După un moment de tăcere în sală, de la balcon s-a auzit: „Viva Puccini!” urmat de ovațiile publicului.

„Turandot” sau basmul iubirii

Povestea  spusă de vocile sublime ale artiștilor a invitat publicul la visare, opera în concert oferind fecăruia posibilitatea de a-și crea propriul spectacol început în Palatul Imperial din Peking, unde frumoasa prinţesă Turandot îşi primeşte peţitorii veniţi de pretutindeni. Ca să-i câștige inima, ei trebuie să găsească răspunsuri la trei întrebări, altfel urmând să plătească îndrăzneala cu viața. Calaf, fiul regelui exilat Timur al Tartariei, vrăjit de frumuseţea prinţesei şi ignorând sfaturile tatălui său şi ale servitoarei Liu, care îl iubeşte, acceptă provocarea. Reuseşte să răspundă la cele trei întrebări, apoi îi oferă prinţesei viaţa sa, dacă îi va descoperi numele secret. Turandot o găseşte pe Liu şi o torturează ca să afle secretul, dar servitoarea preferă să moară pentru a salva viaţa prinţului. În faţa unui asemenea sacrificiu, Turandot se prăbuşeşte plângând în braţele lui Calaf şi îi spune că numele lui este Iubire.

Chiar și în lipsa decorurilor și costumelor extravagante, „Turandot” este un spectacol care subjugă prin muzica adusă de vocile superbe ale sopranelor Irina Scafaru (Turandot) și Cristina Simionescu Fântână (Liu), prin tenorul Bogdan Zahariea (Calaf, invitat), prin basul Sebastian Balaj (Ping), Ivan Dikusar (Timur), tenorii Ovidiu Manolache (Pong) și Petru Pavel (Pang), Adrian Ionescu (Altoum) și Cezar Octavian Ionescu (un mandarin).  

Turandot este una dintre cele mai fascinante pagini muzicale pe care le cunosc. Și una dintre cele mai chinuitoare pentru toată lumea: orchestră, cor, soliști. Intonații dintre cele mai dizarmonice care fac, miraculos, armonie. Tonalități îngrozitoare pentru vocile care se simt, la sfârșitul partiturii, sfărâmate. Ritmuri sincopate, acordate unei muzici extrem-orientale, de care cred că Puccini era fascinat. Un text de o poezie uimitoare, parnasiană, aducând aminte de Théophile Gautier sau de Pierre Loti. Un tot straniu, ca o lună imensă, asemeni unui cap care plutește desprins de trup prin hăurile cerului și peste cele ale apelor de la Torre del Lago. Și mai presus de orice – iubirea triumfătoare”, a spus prof. Sorina Dănăilă, unul dintre ieșenii care au primit darul artiștilor lirici.

În ultima seară a stagiunii, „muzica a exultat regină, în interpretarea unei orchestre dezlănțuite sub bagheta lui David Crescenzi și a unui cor ale cărui note înalte atingeau perfecțiunea și ale cărui tânguiri tulburau sufletul, făcând sunetul și cuvântul să se contopească” și să dea o altă semnificație cuvântului „divin”.

La început, dai din ceea ce ai, apoi dai din ceea ce ești, iar artiștii Operei au făcut Rai din arta și sufletele lor. „Nu a fost un final de stagiune cu confetti, cu foc de artificii, cu exuberanța anilor trecuți, ci un concert cu multă muzică, mult suflet și concentrare. Chiar dacă timpul de pregătire a fost scurt, am facut Rai din casa noastra a ONRI. Bravo tuturor pentru aceasta magnifică provocare!”, a fost mesajul-reverență lansat de dirijorul Corului, Manuel Giugula la finalul unei seri fabuloase și al unei stagiuni care a reunit trei premiere ce se vor relua nu după mult timp.

Maura ANGHEL

Portret în sunete – recital în memoria mezzosopranei Maria Macsim

Stimați spectatori,

Vă invităm astăzi, 12 iulie, la un eveniment omagial în memoria colegei noastre, mezzosoprana Maria Macsim.

De la ora 18:30, în foaierul Operei ieșene, va avea loc un recital de operă susținut de soliștii Eduard Benedic, Diana Penișoară, Diana Bîlcu, Simona Sanduleac, Magda Dornianu, Anastasia Voleanski, Cristina Simionescu-Fântână, Oana Andreea Severin, Johanna Rusu și Alexandru Radu Petrescu, care vor fi acompaniați la pian de Cezara Petrescu, Vasilica Stoiciu-Frunză și Constantina-Emilia Stoica.

În cadrul evenimentului va fi lansat volumul „Mezzosoprana Maria Macsim – Portret în sunete”, îngrijit de Elena Hereș, sora regretatei soliste, și tipărit de Editura Sedcom Libris.

Accesul la recital va fi liber, în limita locurilor disponibile.

Vă așteptăm cu drag!

Recital-reverență în memoria mezzosopranei Maria Macsim

„Forţa unui artist se măsoară cu unităţi foarte sensibile, diferite total de cele obişnuite

* dialog cu muzicianul Vasilica Stoiciu Frunză, conferențiar universitar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu

Opera Națională Română Iași invită publicul la o seară specială dedicată regeratei mezzosoprane Maria Macsim, un omagiu și o largă reverență făcute unei voci de operă.

În foaierul teatrului liric va avea loc marți, 12 iulie, un recital de operă susținut de soliștii Eduard Benedic, Diana Penișoară, Diana Bîlcu, Magda Dornianu, Anastasia Voleanski, Cristina Simionescu-Fântână, Oana Andreea Severin, Johanna Rusu și Alexandru Radu Petrescu, care vor fi acompaniați la pian de Cezara Petrescu, Vasilica Stoiciu-Frunză și Constantina-Emilia Stoica. Gazda serii va fi muzicianul Vasilica Stoiciu Frunză, conferențiar universitar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, alături de care am rememorat câteva momente din viața îndrăgitei artiste.

– Aveţi în pregătire un moment dedicat regretatei mezzosoprane Maria MACSIM, o reverenţă făcută unui OM de certă valoare şi unei voci deosebite. Ce amintiri vă leagă de doamna Maria Macsim?

– Întâlnirile de acest tip au un conţinut emoţional cu totul neobişnuit, căci este vorba despre cineva care nu mai este, dar este. Nu mai este fizic printre noi, nu o mai întâlnim, nu ne mai privim în ochi, nu ne mai zâmbim cu bucurie, în acelaşi timp este în suflet şi minte, putem să comunicăm prin limbaj subtil. Forţa unui artist se măsoară cu unităţi foarte sensibile, diferite total de cele obişnuite. În esenţă este vorba despre cât de adâncă este urma lăsată în inimi, în conştiinţă, în memorie, cum şi cu ce a reuşit să se individualizeze. 

Cunoscând-o de pe când era în primul an de studenţie, am avut ocazia să-i văd evoluţia artistică şi umană în spaţiul atât de generos al Operei ieşene, căci tinerii cei mai merituoşi şi de perspectivă au reprezentat grupul care a trăit din plin schimbul firesc de generaţii şi nu a fost uşor deloc, iniţial în cor, apoi cu roluri solistice. Aşa a început drumul minunat, dificil, cu studiu continuu, cu bucuria aplauzelor, cu întrebări, căutări, nelinişti, grija pentru glas, minte şi trup, cu dăruire totală pentru muzică, scenă şi public.

– Ce a însemnat  îndrăgita mezzosoprană pentru lirica românească? Ce daruri a lăsat?

– Maria Macsim a reuşit să-şi arate personalitatea cu decenţă şi frumuseţe atât la Operă, cât şi la Conservator (Universitatea Naţională de Arte „George Enescu”). Pregătirea instrumentală prealabilă (vioară-violă la Liceul de Muzică) i-a aşezat temelia de cunoaştere solidă pentru ce a urmat, drumul vocal, devenind astfel model valoros pentru studenţii săi. Parte din ei vor cânta în seara-reverenţă dedicată ei. Amprenta luminoasă pe care o lasă un profesor în conştiinţa studenţilor este cel mai valoros dar.

– Ați fost de multe ori pe aceeaşi scenă. Ce v-a impresionat la regretata artistă?

– Am lucrat, am pregătit şi am cântat împreună în câteva ocazii, situaţii în care ne-am cunoscut mai bine. Mai mult decât atât, în calitatea mea de consultant artistic la Operă, am putut să cunosc şi să observ valenţele profesionale, afective, umane ale artiştilor cu care m-am intersectat, desigur şi ale mezzo-sopranei Mariei Macsim. În acest sens, cum să nu mă impresioneze determinarea extrasă din pasiunea pentru muzică, tenacitatea  şi atenţia cu care construia fiecare sunet, fiecare frază, fiecare cuvânt condus de raţiune cu multă răbdare, ca mai apoi să potenţeze totul din oceanul afectiv cu care era înzestrată?

Aşa procedează un artist care se respectă şi respectă muzica pe care o slujeşte. Şi îi place. Şi se lasă provocat iar şi iar, depăşind bariere, dificultăţi, aparente neputinţe. Marinela venea cu energie şi împrăştia optimism.

– Emoțiile și amintirile sunt candelele care ar mereu în sufletul nostru, ca un omagiu adus celor care acum ne veghează de pe scenele îngerilor. Cum era omul Maria Macsim în viaţa de zi cu zi?

– Când lucram la o temă comună simţeam că era dornică de simbioză intelectuală şi afectivă inspiratoare. Nu eram prietene de fiecare zi, cu vizite şi discuţii – şablon, pentru că păstram, de ambele părţi, o discreţie respectoasă de cea mai bună condiţie, agrementată cu comportament firesc, plin de umor, încredere şi bun gust, cu măsura omului care îşi cunoaşte valoarea, dar nu are de gând să epateze în nici un fel. Avea o decenţă care atrăgea atenţia în sensul frumos al cuvântului, se simţea cât era de emotivă şi interiorizată şi am respectat acest „lucru”  până la căderea brutală a cortinei de fier.

În cadrul evenimentului va fi prezentat volumul „Mezzosoprana Maria Macsim – Portret în sunete”, îngrijit de Elena Hereș, sora regretatei soliste, și tipărit de Editura Sedcom Libris. Fiecare carte are o poveste. Despre oameni, destine, emoții, vibrații, întâmplări, coincidențe. Lucruri lumești. Simple, trecătoare, în aparență, dar care unesc oamenii de oriunde cu fire nevăzute. Nimic nu este întâmplător. Asta este sigur. Nici această carte apărută la Editura ieșeană SEDCOM LIBRIS nu este o simplă întâmplare. Pentru că a făcut posibilă o întâlnire, în gând și amintire, cu o mare Doamnă a Operei ieșene, mezzosoprana Maria Macsim, o întâlnire cu o profesoară de elita de la Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași, doamna conferențiar universitar dr. Vasilica Stoiciu Frunză, și o altă întâlnire binecuvântată cu o persoană extraordinară, doamna Elena Hereș, sora eroinei acestei cărți, a fost mesajul Alinei Hucăi, redactorul-șef al editurii SEDCOM LIBRIS.

Publicul este așteptat marți 12 iulie 2022, începând cu ora 18.30, în foaierul Operei Naționale Iași la o seară în care își va reaminti de extraordinara voce și poveste a mezzosopranei Maria Macsim, a cărei memorie va fi celebrată cu bucurie și arii celebre.

Maura ANGHEL

Gala extraordinară Mioara Cortez – o sublimă lecție de voce monumentală

Imediat ce luminile s-au stins, sala cu scaune din catifea s-a scufundat într-o liniște în care se auzeau doar bătăile inimilor, al căror ritm era dat de emoția întâlnirii cu soprana Mioara Cortez. Revenită pe scena ale cărei amintiri au adunat și debutul domniei sale cu rolul Micaela din opera „Carmen”, de Bizet, îndrăgita artistă lirică, a cărei voce a ridicat în picioare milioane de spectatori în toată lumea, a oferit un concert extraordinar, alături de tenorul Daniel Magdal, tot ieșean de origine, directorul adjunct al Operei Naționale București. Ariile celebre interpretate de excepționala solistă, în acompaniamentul Orchestrei Operei din Iași, sub bagheta dirijorală a maestrului David Crescenzi, au impresionat publicul, care a răsplătit-o cu aplauze de necontenit. „Scena este locul unde m-am consacrat ca artist, iar muzica este viața mea”, a fost unul dintre mesajele îndrăgitei soprane Mioara Cortez către ieșenii care au ascultat-o fascinați, la fel și grupul de copii de la Centrul de Plasament Bucium, sosiți la invitația managerului interimar, Andrei Fermeșanu.

O viață dedicată muzicii

Călătoria Mioarei Cortez în lumea muzicii a început la Filarmonica Iași, cu o oprire la Conservatorul din București, pe care l-a absolvit ca șefă de promoție, cu media 10, a continuat la Opera din Iașul natal, apoi a avut ca destinații toate marile scene ale lumii. Și-a făcut cu drag misiunea, a umplut sălile cu aplauzele unui public căreia i-a oferit toată prețuirea. Și-a înmulțit talanții, și-a perfecționat tehnica învățată de la marii magiștri. În Italia studiase cu celebra soprană Roseta Noli, la Iași cu marea soprană Aneta Pavalache, la București cu marea artistă Arta Florescu, mentori cărora le aduce mereu mulțumiri. „De fiecare dată când primeam un rol îmi spuneam că nu voi reuși să-l intrepretez, însă imediat ce descifram partitura, o bucurie pentru mine, lucram la coloratură și la tot ce era nevoie pentru ca totul să fie perfect. În timp am ajuns o lirică spinto dramatică, tehnică pe care am învățat-o de la Aneta Pavalache. Am ascultat toate cântărețele vremii mele și de la fiecare m-am inspirat poate cu o respirație, poate cu o frază. Nu am imitat pe nimeni, am învățat de la fiecare tot ceea ce era important pentru vocea mea. Am lucrat cu Arta Florescu, o mare artistă și o doamnă desăvârșită, un profesor de mare clasă care m-a învățat stilurile, dicția, eleganța pe care eu o aveam, dar nu știam să o exprim. Am învățat multe de la ea, inclusiv încrederea care îmi lipsea”, a continuat artista lirică.

În seara galei de la Iași, scena s-a umplut din nou de parfumul preferat al marii artiste, Champs Elysee, care a oferit o colecție din arii celebre, spre marea încântarea publicului. „Am trăit momente de nedescris. Soprana Mioara Cortez a avut o Gală aniversară extraordinară la Opera Națională Română din Iași. Această voce de aur a încântat publicul care își exprima emoția prin strigăte interminabile de Bravooooo și chiar Sublim! Alături de dirijorul David Crescenzi și tenorul Daniel Magdal a creat, prin muzică și prin glas, într-adevăr nuanțe sublime, fraze superbe, fiecare arie sau duet trecând prin toată simțirea sa, cu o forță și un dramatism unic. Sunt fericită că am putut colabora cu această imensă interpretă în Mefistofele, făcând o creație în cele două roluri, Margareta și Elena, în Il trovatore, în Elixirul dragostei, în I quatro rusteghi, în care a ei Felice rivaliza cu creația actriței Carmen Stănescu. Draga doamnă Mioara, nu aveți idee cât de mult va prețuiesc!”, a fost mesajul doamnei Anda Tăbăcaru, regizor de operă și profesor la Universitatea Națională de Arte București.

Pe scena din Iași, soprana Mioara Cortez a oferit „o sublimă lecție de voce monumentală – stăpânită perfect, matur, în cunoaștere pentru fiecare detaliu – de stil și interpretare de mare clasă, de respect și smerenie. În această superbă situație nu e numai despre muzică. Totul este mult mai complex, așa precum este viața unui artist dăruit total menirii sale. Este un mix monumental de talent, date naturale de excepție, preocupare prioritară de o viață, inteligență sclipitoare, muncă permanentă, dăruire totală pentru operă și scena lirică, un fenomen numit Mioara CORTEZ”, a adăugat și muzicianul Vasilica Stoiciu-Frunză, conferențiar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”.

Mioara Cortez a fost și un cadru didactic de excepție, mulți artiști lirici consacrați pe scenele internaționale fiindu-i elevi sau studenți. „Toată iubirea mea pentru prima mea profesoara de canto, pe când aveam 16 ani! Plângeam când o ascultam la radio sau în concerte!, a spus și soprana Elena Moșuc, una dintre cele mai frumoase și apreciate voci lirice din lume.

Reverențele largi ar fi mult prea puține pentru a onora cariera îndrăgitei soprane Mioara Cortez, al cărei nume a fost pe afișele tuturor marilor opere din lume. „Doar în China și în Australia nu am cântat, în rest am fost peste tot. Am fost onorată de șefi de state, aplaudată de publicul meu drag și prețuită de artiștii alături de care am fost pe scenă”, a zâmbit marea artistă, care a primit, din partea managerului interimar al ONRI, Andrei Fermeșanu, Distincția Aniversară OPERA65, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea operei mondiale și pentru merite culturale deosebite.

Pentru iubitorii de muzică și pentru artiști, cântul este darul Divinității, iar muzica e limbajul spiritului, deschide calea către secretul vieţii, așa cum a descoperit Kahlil Gibral.

A consemnat Maura ANGHEL

Spectacole luna iulie 2022

Dragii noștri,

☀️ Până la vacanță de vară, v-am pregătit încă patru spectacole care nu trebuie ratate.

Vineri, 1 iulie, ne vedem pe scena Operei Naționale București cu spectacolul „Indiile galante” de Jean-Philippe Rameau, în cadrul Bucharest Opera Festival.

Marți, 5 iulie, sunteți invitați la o gală extraordinară dedicată sopranei Mioara Cortez. Pe lângă celebra soprană, va urca pe scenă și invitatul special, tenorul Daniel Magdal.

Sâmbătă, 16 iulie, Baletul Operei din Iași vă așteaptă la spectacolul de teatru dans „D`ale Carnavalului”, în regia și coregrafia maestrului Ioan Tugearu.

Duminică, 17 iulie, încheiem stagiunea 2021 – 2022 cu un spectacol de excepție, opera „Turandot” de Giacomo Puccini.

🎫🎫🎫 Biletele pentru reprezentațiile lunii iulie, care se vor desfășura în Sala Mare a ONRI, vor putea fi achizițonate începând de mâine, 23 iunie, ora 10:00, de pe operaiasi.ro și de la Agenția Operei.

Vă așteptăm cu bucurie!

„Voci pentru pace” – un dar de 1 iunie pentru copiii ucraineni

Raiul și vocile copilăriei

„Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai”, spunea Henry Ward Beecher. Ei nu au nevoie de foarte multe lucruri pentru a fi fericiţi. Acceptă ca monedă de schimb şi un zâmbet ori o îmbrăţişare caldă. Nu au nevoie de tablete scumpe, de haine de firmă ori de jucării extravagante cu care unii părinţi încearcă să-şi plătească lipsa de atenţie. Ei reuşesc să aibă mereu numai prieteni şi să comunice în orice limbă din lume. Cei mici nu se supără niciodată sau dacă li se întâmplă acest lucru, reuşesc, ca prin farmec, să-şi transforme tristeţea în bucurie şi să ierte nu fiindcă li s-a promis un anumit lucru, ci pentru că aşa vor ei, aşa se simt bine.

Starea generală a copiilor este de fericire, iar cei care arată şi simt contrariul au copiat modelul de la cei din jur sau li s-a călcat prea mult pe suflet, iar vinovaţi sunt oamenii care ar trebui să aibă grija lor.  Nu este nevoie de violenţă fizică sau de veşnicele reproşuri, de cuvinte otrăvite pentru ca sufletul lui Prâslea să se sfărâme, este suficient să fim indiferenţi la ce semnale ne transmite.

Copiii simt emoţiile oamenilor mari şi încearcă mereu să le facă pe plac, crezând că aşa vor fi iubiţi, apreciaţi, stimaţi. Ei nu ştiu că, în timp, pierd din ceea ce se numeşte stimă de sine, un ingredient important al dezvoltării, inclusiv pentru adulţi. Mulţi părinţi, ei înşişi copii abuzaţi emoţional, sunt prea ocupaţi ca să-şi dea seama că este nevoie să se întoarcă în şcoală, într-una în care să înveţe cum poţi să fii fericit. Așa poate nu ar mai fi nici războaie, nici conflicte, nici spaimă. Copiii le-ar putea fi profesori, dacă oamenii mari ar accepta că au nevoie să înveţe să se bucure din nou așa cum ne dorim pentru micuții din Ucraina, grav afectați de războiul început în urmă cu mai bine de trei luni.

Micuții au rămas fără școli, fără case, unii fără familii. Poartă cu ei durerea unui război nedrept și suferințe pe care le vor duce cu ei întreaga viață. Pentru ei, artiștii Operei au pregătit un spectacol oferit drept dar în ziua de 1 Iunie. Intitulat „Voci pentru Pace”, spectacolul a luat naștere din dorința unor instituții educaționale și culturale ieșene de prestigiu de a oferi o șansă la educație sufletelor nevinovate aflate în zona de conflict.  „Vocea ocupă un loc primordial pe scena operei – expresie desăvârșită a sincretismului în artă – în timp ce pe scena vieții reale, ca instrument de propagare a mesajului pacifist, vocea devine o adevărată ambasadoare a binelui. Opera Națională Română din Iași s-a alăturat acestui proiect ce conjugă energiile creatoare ale mai multor instituții din Iași cu scopul de a fi empatici cu cei care au nevoie de ajutor, dezvăluind astfel o dimensiune caritabilă a artei, sprijinind activ societatea vremurilor noastre, a spus tenorul Andrei Fermeșanu, managerul interinar al ONRI.

Pe scenă au urcat artiștii Corului Operei Naționale Române (dirijor Manuel Giugula), Corul de Copii al Municipiului Iași (dirijor Raluca Zaharia) și Orchestra de Tineret a Iașului (dirijor Virgil Popa), alături de soliștii Beatrice Florea (soprană), Denisa Bârzu (soprană), Cristina Grigoraș (soprană), Andrei Fermesanu (tenor), Jorge Puerta (tenor), Florin Guzgă (tenor), Ovidiu Manolache (tenor), Dmytro Melnyk ( bariton), Radu Cotoman (vioară) și Cezar Ichim (actor). Spectacolul a fost completat cu momente sublime de dans oferite de balerinii Diana Gîrlea și Bogdan Aprofirei (coregrafie Cristina Todi) și Maya Chelban și Loredana Iarmoliuc (coregrafie Cornelia Luchian). Muzica a reverberat în sufletul tuturor celor care au fost alături de copii, iar ecourile serii au fost ample. A fost o seară specială într-un loc magic, o adevărată declarație de iubire pentru susținerea școlilor și a educației copiilor din Ucraina! Bunică, mamă și nepoată, toate trei din Vilnița, exact zona unde se va reconstrui o școală din fondurile adunate, au avut invitație specială la acest concert caritabil. „Concertul a fost pentru mulți dintre noi o seară spectaculoasă conturată de emoții, sentimente și trăiri puternice. Toate momentele artistice ale serii ne-au transformat în personaje ale unui basm, unde speranța pentru un viitor mai bun, evoluția și schimbarea sunt posibile, în special pentru copiii ucraineni”, a spus Amalia Georgescu, moderatorul serii și președintele OFA-UGIR Iași, unul dintre inițiatorii evenimentului.

Concertul a fost posibil datorită implicării și susținerii acordate de Opera Națională Română Iași, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Ateneului Național din Iași, Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași.

Maura ANGHEL

Omagiu sopranei Adriana Severin

Talent, profesionalism, dedicație, perseverență

Omagiu sopranei Adriana Severin

Ce dar poate fi mai frumos și mai complet pentru un mentor decât recunoașterea publică a meritelor și careierei sale? Și în ce loc aniversarea ar putea fi mai frumoasă decât pe scena căreia i-a slujit cu noblețe și dăruire infinită?

Pe o astfel de scenă a urcat din nou soprana Adriana Severin, o voce de aur a liricii românești și un cadru didactic de excepție, care și-a folosit harul în a modela vocile multor artiști, nume sonore ale operei la nivel mondial. Omagiată la scenă deschisă la împlinirea vârstei de 82 de ani, îndrăgitei artiste lirice i-au fost alături spectatori, prieteni, foști studenți, astăzi voci apreciate. Împreună am pornit într-o călătorie plină de amintri frumoase, care au creionat o carieră de vis. „Eu cred că am fost o norocoasă, pentru că muzica m-a ales pe mine și nu invers. Inițial, eu am dorit să urmez Politehnica din București. Am dat examen, am intrat, însă nu am putut absolvi. Tatăl meu a fost prizonier în Rusia, fapt care nu era convenabil regimului, așa că a trebuit să părăsesc, fără voia mea, institutul academic”, ne-a spus doamna Adriana Severin, răsfoind un album cu amintiri. Destinul i-a fost alături și a ajutat-o să urmeze cursurile Conservatorului. În anul 1971 a participat la Concursul Internațional de Canto „Maria Canals”, din Spania, unde a obținut Diploma de Onoare a Juriului, iar trei ani mai târziu a devenit prim-solistă a Operei Române din Iași. „Am susținut un concurs cu rolul Elisabetha din Don Carlos, de G. Verdi. Am rămas pe acest post și am interpretat numai roluri principale în peste 1.000 de spectacole până în anul 1994. Mi s-au încredințat toate spectacolele de premieră și cele cu invitați din țară și din străinătate”, a rememorat conf. univ. dr. Adriana Severin momentele unei cariere la care ar visa orice muzician. Publicul a aplaudat-o în rolurile principale din „Nunta lui Figaro” (Contesa Almaviva), „Carmen” (Michaela), „Faust” (Margareta), „Cavalleria rusticana (Santuzza), „Boema” (Mimi), „Madama Butterfly” (Cio-Cio-San), „Aida” (Aida), „Don Carlos” (Elisabeta), „Trubadurul” (Leonora), „Bal Mascat” (Amelia), „Ernani” (Donna Elvira), „Nabucco” (Abigaille, un rol foarte ofertant , dar și dificil deopotrivă), „Stejarul din Borzești” (Domnița Maria), „Alexandru Lăpușneanu” (Domnița Ruxandra), „Traian și Dochia” (Dochia), „Silvia” (Silvia), „Voievodul țiganilor” (Saffi), dar și în lucrări vocal-simfonice – „Simfonia a IX-a” de Beethoven, „Stabat Mater” de Dvorak, „Requiem” de Verdi, „Soarele libertății” de Gh. Dumitrescu, „Lumina” (cantată) de Sabin Păutza și în recitaluri de lieduri. La fel de importantă a fost și cariera didactică, de-a lungul căreia a pregătit artiști de renume: „Începea un nou drum alături de tinerii pe care i-am susținut mereu. Primele mele studente au fost Elena Moșuc și Cristina Simionescu, artiste de renume acum. Mi-a plăcut să lucrez cu studenții și i-am ajutat atât în sala de studiu, cât și la concursuri. Îi simțeam, vedeam în ei dorința de a sluji arta”.

Și a avut dreptate, tinerii de atunci dovedindu-și talentul prin cariere impresionante, așa cum este cea a îndrăgitei soprane Elena Moșuc, un nume internațional al liricii.

„Când am pășit pe acest drum al studiului vocal serios, am știut că tot ceea ce voi interpreta pe scenă trebuie să aibă o bună și solidă pregătire tehnică. De aceea, ținând cont că nimeni nu deține adevărul absolut, am decis să învăț cât se poate și să fur din tainele meseriei de la cei care au ceva de spus pe sfânta scândură a teatrului. Am început studiul vocii la Scoală Populară de Arte din Iași, la vârsta de 16 ani. Am avut norocul să o am că primă profesoară pe minunata Mioara Cortez, care mă fascina prin timbrul vocal special, culoarea unică și un volum impresionant. Când o ascultam la radio, plângeam spunându-i bunicii mele: Bunico, vreau și eu să cânt ca doamna Mioara. Eram atât de dornică să fac progrese  încât nu țineam cont de cât timp investesc, cât mai mult posibil”, am aflat de la soprana Elena Moșuc.

A studiat doar un an cu doamna Mioara Cortez, apoi, după ce domnia sa a plecat către scenele teatrelor și filarmonicilor naționale și internaționale, a continuat cu mezzosoprana Silvia Tomovici, de la care a învățat multe detalii în privința tehnicii vocale, interpretării și repertoriului, având și recitaluri organizate de Școala Populară de Arte. „Cam pe la vârstă de 21 de ani m-am hotărât să studiez particular, continuând orele de canto cu soliști de la operă precum renumitul bas George Popa și fantastica soprană Gina Tripa Tăbăcaru, pe care am avut ocazia să o admir în câteva din ultimele sale spectacole („Lucia di Lammermoor”, „Liliacul” și „Traviata”). Am fost impresionată de prestația acestor mari soliști ieșeni care au avut ocazia să cânte și să primească aplauze în occident. Indicații am primit și de la Arta Florescu, pe care am vizitat-o de două ori și care m-a apreciat de la început, dorind chiar să mă trimiță la un concurs Puccini. Am fost binecuvântată să văd multe spectacole pe scena Operei din Iași cu mulți soliști valoroși, atât români, cât și internaționali, însă mereu am fost fascinată de cei ai casei . Foarte multe în privința interpretării și mișcării scenice (atât cât puteam înțelege atunci) am învățat de la sopranele de bază ale Operei ieșene, Mioara Cortez, pe care am admirat-o în spectacole precum Boema, Norma, Trubadurul, dar și marea soprana Adriana Severin, care avea un repertoriu foarte mare. Neștiind pe atunci că îmi va fi profesoară la Conservatorul din Iași, am fost fermecată de doamna Adriana Severin, de vocea frumoasă, de modul în care își conducea vocea pe parcursul operei, felul în care își pregătea frazele, știind foarte bine să își dozeze respirația. M-a fascinat prin felul în care prin ființa sa mignonă știa să devină imensă pe scenă prin atitudine, punând în umbră pe oricine din apropierea sa”, a continuat soprana Elena Moșuc o parte din călătoria domniei sale alături de distinsa doamnă Adriana Severin.

Aceste amintiri au determinat-o ca, în anul 1990, când a intrat la Conservatorul ieșean, să dorească să își înceapă studiile la clasa domniei sale, decizie foarte inspirată în acel moment. „Eu debutasem deja, în februarie 1990, ca solista în rolul Reginei Nopții din opera Flautul fermecat de Mozart, făcusem un recital impresionant pentru mine, la acea vreme, pe scena Filarmoncii din Iași, ținând cont că încă nu aveam experiența necesară, dar fiind foarte bine pregătită vocal după 10 ani de studiu, însă am considerat că abia acum începe adevăratul parcurs profesional. Și trebuia să înceapă cu cea mai competentă profesoară din Conservator pentru mine, iar această persoană a fost doamna Adriana Severin!”, a zâmbit Elena Moșuc.

 Încă de la începuturi, colaborarea mea cu dumneaei în calitate de profesor a fost minunată: Am discutat mult despre tehnica vocală, aveam și eu anumite încăpățânări, dar tot ce mi-a spus în singurul an în care am studiat cu dumneaei îmi ajută și astăzi. Este foarte binevenit și necesar ca un tânăr student cântăreț să studieze cu cineva care are experiență scenică, este capabil să te învețe ce și cum să faci în diverse situații care se ivesc pe parcursul unui spectacol”.

În 1991, Elena Moșuc a trebuit să renunț la cursurile de zi ale Conservatorului ieșean pentru că începuse contractul la Opera din Zürich, operă în care „am avut binecuvântarea (nu zic noroc ) de a fi alături de cei mai mari soliști ai lumii, cei mai mari dirijori, regizori, pianiști excepționali”. „Am fost binecuvântată de Dumnezeu să cresc într-o atmosferă de cea mai mare calitate profesională, Opera din Zürich fiind adevăratul meu Conservator. Am continuat la Conservatorul ieșean, fiind, pe atunci, singura studentă care primise permisiunea de a studia la fără frecvență“. Veneam în fiecare semestru pentru examene, iar în 1997 am terminat cu lauri Conservatorul, în care am fost foarte susținută de doamna profesor Adriana Severin. Nu doresc să intru în amănunte, dar mi s-au pus multe piedici peste care am trecut doar cu doamna Adriana Severin și pentru acest lucru îi mulțumesc. Ca mentor, a fost excepțională din toate punctele de vedere. Nu numai exemplul scenic a fost extraordinar, ci și sfaturile pe care mereu mi le-a dat. Toate colegele mele – Cristina Simionescu Fântână, Lăcrămioara-Hrubaru Roată etc – au fost mereu entuziasmate de doamna Adriana Severin. Și-a tratat mereu studentele ca pe niște prietene sau ca pe niște fiice, oferindu-le sfaturi,  cu vocea sa caldă și convingătoare, în orice domeniu”. Pe un ecran al amintirilor domniei sale au revenit sugestii chiar și în cabina de machiaj sau cele regizorale mereu utile la începuturi. „A fost și este un model de profesionalitate, perseverență, studiu neîncetat, dorință permanentă de perfecționare și, mai ales, de dăruire totală pe scenă. S-a dăruit total ca și pedagog, având rezultate și multe satisfacții prin studentele ei care au devenit soliste importante în lumea muzicii. Fiind așa departe, în Elveția, am fost nevoită să îmi caut alți maeștri de canto precum soprana Mildela D’Amico din Milano (cu care am contact și astăzi ) și, din când în când, tenorul Ion Buzea din Zürich, controlul fiind imperativ necesar în meseria noastră, dar contactul cu doamna Adriana Severin a rămas neîntrerupt. Aproape de fiecare dată când revin la Iași ne vedem și de foarte multe ori discutăm la telefon. Este persoana care oricând este disponibilă pentru sfaturi și ajutor în orice. Eu o iubesc, o respect și îi mulțumesc pentru toate sfaturile primite. O felicit pentru întreaga sa cariera impresionantă și importantă atât pentru Iași, cât și pentru toată România. O felicit și pentru toată activitatea didactică plină de satisfacții! Îi doresc viață lungă și să împărtășească pe mai departe din experiența sa tuturor celor deschiși și dornici să învețe lucruri adevărat valabile!”, a fost urarea sopranei Elena Moșuc pentru mentorul său din Iași.

La Gala aniversară, soprana Adriana Severin a urcat din nou pe scenă. A primit în dar o serie de arii și duete celebre susținut de soliștii și orchestra Operei, conduși de la pupitrul dirijoral de maestrul Bogdan Chiroșcă. În aplauzele unui public care își respectă artiștii, au cântat  Cristina Grigoraș, Ana Maria Donose, Cristina Simionescu Fântână, Angelica Solomon, Oana Andreea Severin, Marta Burduloi, Alexandru Radu Petrescu, Valentin Marele, Ovidiu Manolache. Darul a fost completat de volumul „Călăuza harului – Adriana Severin”, semnat de Mihaela Gârlea și Oana Andreea Severin, cadre didactice la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, dedicat celebrei soprane de al cărei nume se leagă școala lirică ieșeană.

Reverențe tuturor pentru harul și darul împărtășit!

Maura ANGHEL