Ultimul dans
„Baletul este o meserie a prezentului, unde nu își au loc regretele”
* dialog cu balerinul Cătălin Ailiesei, de la Opera Națională Română Iași, care își încheie cariera pe scena pe care a debutat în urmă cu peste 30 de ani
Finalul acestei stagiuni readuce pe scena Operei Naționale Române din Iași (ONRI) spectacolui de teatru dans D’ale Carnavalului, dedicat marelui Ion Luca Caragiale, comemorat în acest an. Momentul va avea și o semnificație deosebită, reprezentația fiind ultima pe care balerinul Cătălin Ailiesei o va oferi publicului. Cu rolul lui Nae, el își va încheia o carieră frumoasă dedicată dansului. Între două repetiții, am stat de vorbă cu Cătălin Ailiesei despre dans, frumusețe și viață.
– Cum se vede întreaga carieră de pe scena ultimului spectacol?
– Îmi este foarte greu să mă exprim cu privire la acest lucru, dar privind în urmă nu pot decât să simt nostalgie, împlinire și, mai ales, recunostință față de scena operei și față de public. Aici am avut bucuria să îmi încep cariera în anul 1991 și tot aici am și ocazia să o închei.
– Care au fost cele mai frumoase momente legate de balet? Există și unele regrete?
– Cu siguranță cariera de balerin mi-a adus multe momente și trăiri frumoase printre ele numărându-se debutul meu în anul 1995, în rolul Spărgătorului de nuci. Adaug și experiența mea ca solist, timp de șapte ani, la Teatrul de Balet „Oleg Danovski”, un frumos turneu la Paris cu coregrafiile maestrului Gigi Căciuleanu, participarea la Festivalul „George Enescu” cu spectacolul „Pescărușul”. Regrete? Nu am fiindcă am învățat că baletul este o meserie a prezentului, unde nu își au loc frustrările.
– Sunteți norocos! Atunci să ne reamintim de cele mai dragi roluri și de spectacolele care vă stau lângă suflet.
– Toate rolurile mi-au fost foarte dragi fiindcă în fiecare dintre ele am încercat să îmi las o particică de suflet. Dacă totuși ar trebui să aleg, cel mai bine m-am identificat cu rolurile din spectacolele „Giselle” (Hans), „Lacul Lebedelor” (Rothbart), „Spărgătorul de nuci” (Spărgătorul), „Pescărușul” (Treplev) și „Visul unei nopți de vară” (Oberon).
– Ziua de astăzi va încheia o frumoasă carieră. Cum vă imaginați o viață fără scenă și fără aplauze?
– Momentan nu am planuri concrete de viitor. Știu doar că îmi doresc foarte mult să îmi dedic mai mult timp familiei mele. Cu siguranță, viața fără scena și fără aplauze va fi ciudată la început, dar sunt sigur că, în timp, va dispărea această nostalgie cu atât mai mult cu cât conștientizez faptul că timpul nu se oprește în loc pentru nimeni.
Spectacolul de sâmbătă, impecabil pus în scenă de Ioan Tugearu, după un libret al Lianei Tugearu, va aduce pe scenă clovni, dans ţigănesc, charleston, polka și cadril, interpretate de soliștii Cătălin Ailiesei (Nae), Roua Spătărescu (Mița), Monica Ailiesei (Didina), Ștefan Popa (Iordache), Alexandru Radu (Pampon), Bogdan Tuluc (Crăcănel), Dumitru Buzincu (Catindatul), Vlad Mărculescu (Bețivul), Viviana Olaru, Dragoș Sabaiduc, Adrian Ionescu (vioară) și întregul corp de balet, care vor puncta stările conflictuale și latura comico-dramatică a personajelor.
O contribuție deosebită pentru readucerea acestui savuros spectacol pe scena ieșeană aparține Cristinei Todi, care, pe lângă meticuloasa coordonare coregrafică a balerinilor, s-a implicat și în pregătirea textului.
Maura ANGHEL