Adriana Severin – O viață dedicată muzicii
După ce Dumnezeu a creat Lumea, s-a oprit o clipă și i-a oferit Artele. Le-a ales atent, la fel cum a făcut și cu cei care urmau să le slujească. Celor cu darul vorbirii meșteșugite le-a dat condeiul și le-a promis că vor avea mereu inspirație dacă îl vor sluji cât mai bine. Celor cărora le plăcea armonia mișcărilor le-a dat dansul, iar arhitectura a fost încredințată oamenilor care știau a transforma în zidire orice loc în care ar fi zăbovit mai mult de o suflare. Oamenii cărora culorile le făceau să le scânteieze sufletul le-a dat penelul, iar celor care simțeau inima stâncilor le-a dat sculptura. Filmul l-a așezat în brațele celor care știau a alege frânturi de viață, iar muzica celor ale căror glasuri se confundau cu vocile îngerilor. Le-a spus tuturor că, la un moment dat, se vor întâlni pe o scenă divină, unde vor lucra împreună întru bucuria Spiritului.
Zorii unei cariere de succes
Pe o astfel de scenă a urcat de mii de ori soprana Adriana Severin, o voce de aur a liricii românești și un cadru didactic de excepție, care și-a folosit harul în a modela vocile multor artiști, nume sonore ale operei la nivel mondial. Alături de domnia sa am pornit într-o călătorie într-un trecut plin de amintri frumoase, care au creionat o carieră de vis. „Eu cred că am fost o norocoasă, pentru că muzica m-a ales pe mine și nu invers. Inițial, eu am dorit să urmez Politehnica din București. Am dat examen, aveam 17 ani, și am intrat a 14-a, cu media 9.66. Din păcate, nu am putut absolvi. Tatăl meu a fost prizonier în Rusia, fapt care nu era convenabil regimului, așa că a trebuit să părăsesc, fără voia mea, institutul academic. Dar cât am fost studentă la Politehnică, am luat contact cu lumea Operei. Studenții primeau bilete la spectacolele de teatru și de operă. Așa am văzut Nunta lui Figaro pentru prima oară, în 1957. Până atunci nu știam de existența acestei forme de artă. Am fost atât de emoționată și mi-a plăcut atît de mult că mi s-a lipit de suflet. Încă mai păstrez caietul de sală de atunci! Impresionată, am mers la multe spectacole, iar gândul mi s-a dus către vocea mea, eu cântam de când eram copil. Mi-a părut rău când am fost nevoită să întrerup studiul ingineriei pentru îmi plăcea enorm chimia organică, dar m-am gândit că nu ar fi rău să-mi cultiv vocea. Am mers la mama Feliciei Donceanu, doamna Elena Niculescu, și am rugat-o să mă asculte, să-mi spună dacă am voce sau nu”, a rememorat doamna Adriana Severin câteva clipe de la începutul carierei.
După ce a primit decizia de încetare a studiilor, fosta studentă de la Politehnică și-a luat bilet către Bacău, orașul natal, unde s-a angajat la Uzina de Reparat Avioane, unde a lucrat trei ani, la Departamentul Desen Tehnic. Nu renunțase la artă și chiar a luat lecții de teatru, pe care îl adora, cu un regizor. S-a înscris apoi la Școala Populară de Artă și a susținut și un concert, „am cântat Adela”. Între timp, la Iași se înființase Consevatorul, la care visa tânăra artistă, însă au fost preluați muzicieni de la Filarmonică. „Privind în urmă, a fost mai bine pentru că am avut timp să-mi sedimentez cunoștințele. La un an distanță am dat admitere la Conservatorul din București, eram împreună cu Marina Krilovici, și am picat amândouă. Nu am renunțat și în următorul an am dat din nou admitere, de data asta la Conservatorul din Iași. Erau doar cinci locuri, câte unul pentru fiecare voce – soprană, mezzosoprană, tenor, bas și bariton. Erau multe candidate, 14 la număr, însă eu am reușit pe locul de soprană. Maestrul Achim Stoia m-a remarcat, i-a plăcut vocea mea. Eram bine pregătită, m-au ajutat și spectacolele pe care le urmărisem la Festivalul George Enescu, pe când eram la București, dar și lecțiile luate cu regizorul. În operă este nevoie nu doar de voce, ci și de atitudine. Mi-a plăcut mereu să introduc lucruri noi, dacă mi se potrivesc, dacă sunt bune pentru mine. Nu am respins niciodată nimic, nici măcar o bârfă pentru că poate conține un miez de adevăr”, a continuat povestea doamna Adriana Severin.
După absolvirea Conservatorului din Iași a urmat o nouă călătorie, începută la Baia Mare, la Secția de Operetă unde fusese repartizată: „Am debutat cu Saffi, din Voievodul Țiganilor de Johan Strauss, supranumită Aida Operetei. Am avut mult succes pentru că fiecare personaj ieșea singur la aplauze. Pe unde am fost în turneu, primeam aplauze care confirmau că sunt pe drumul cel bun”.
În 1969 s-a transferat la Opera Română din Iași, ca soprană în cadrul Corului, apoi a primit și roluri solistice în „Elixirul Dragostei”, de G. Donizetti, Fenena din „Nabucco” de G. Verdi, „Lăsați-mă să cânt”, de Ghelase Dendrino, în rolul Bertei, și altele. Primul spectacol la Opera din Iași a fost „Lăsați-mă să cânt”, ca și soprană în cor, apoi au urmat multe alte reprezentații. „Îmi amintesc că atunci când am dat concurs pentru solist aveam de ales între Aida și Don Carlos. Dumnezeu mi-a întins o mână și am ales Don Carlos. De ce zic ajutor, pentru că la celălalt spectacol cumva se știa distribuția”, a continuat CV-ul doamna Adriana Severin. La scurt timp a primit o invitație de la Cluj pentru a face „Madama Butterfly”, o adevărată provocare pentru că nu mai cântase această operă, dar pregătirea solidă a ajutat-o enorm. „Am avut o săptămână de repetiții, dar nu a fost și cea generală. Părea cumva un obstacol de netrecut, Madama Butterfly fără repetiție generală, dar mi-am verificat vocea cu doamna Stela Simonetti, care mi-a spus că pot duce misiunea la bun sfârșit și așa a fost. Am debutat în Madama Butterfly fără generală, ceea ce părea imposibil! După acest spectacol, Opera din Cluj a trimis o cerere de transfer la Iași, dar nu a fost aprobată. Am venit la Iași, pe atunci director era maestrul Tăbăcaru. Transferul nu mi s-a acceptat, iar eu mi-am dat demisia. Când m-am dus să-mi iau rămas-bun, maestrul Tăbăcaru mi-a întins o mână tremurândă peste birou. Ei bine, în acel moment am simțit că nu m-aș putea despărți niciodată de Iași și am rămas. Imediat am debutat ca solistă în Boema, cu rolul Mimi, și în Madama Butterfly, apoi au urmat multe spectacole”.
Aplauze pe mari scene ale lumii
Destinul fusese atent pregătit pentru viitoarea soprană de succes. A urmat cursuri de măiestrie oferite de Ministerul Culturii în 1969 cu profesorul emerit Constantin Stroescu, cu celebra Arta Florescu (1971), cu prof. univ. Stela Simonetti (1968) cu Magda Ianculescu (1985-1986). A urmat Cursul de măiestrei la Conservatorul „Fr. Liszt” din Weimar (1974), la clasa profesurului Pawel Lisizian, în urma căruia i-a fost acordată o bursă de către rectorul prof. dr. Hans Rudolf Jung, „pentru înaltul nivel artistic la care s-a prezentat”, așa cum se arată și în scrisoarea primită din partea instituției academice.
În anul 1971 a participat la Concursul Internațional de Canto „Maria Canals”, din Spania, unde a obținut Diploma de Onoare a Juriului, iar trei ani mai târziu a devenit prim-solistă a Operei Române din Iași. „Am susținut un concurs cu rolul Elisabetha din Don Carlos, de G. Verdi. Am rămas pe acest post și am interpretat numai roluri principale în peste 1.000 de spectacole până în anul 1994. Mi s-au încredințat toate spectacolele de premieră și cele cu invitați din țară și din străinătate”, a rememorat prof. univ. dr. Adriana Severin momentele unei cariere la care ar visa orice muzician. Publicul a aplaudat-o în rolurile principale din „Nunta lui Figaro” (Contesa Almaviva), „Carmen” (Michaela), „Faust” (Margareta), „Cavalleria rusticana (Santuzza), „Boema” (Mimi), „Madama Butterfly” (Cio-Cio-San), „Aida” (Aida), „Don Carlos” (Elisabeta), „Trubadurul” (Leonora), „Bal Mascat” (Amelia), „Ernani” (Donna Elvira), „Nabucco” (Abigaille, un rol foarte ofertant , dar și dificil deopotrivă), „Stejarul din Borzești” (Domnița Maria), „Alexandru Lăpușneanu” (Domnița Ruxandra), „Traian și Dochia” (Dochia), „Silvia” (Silvia), „Voievodul țiganilor” (Saffi), dar și în lucrări vocal-simfonice – „Simfonia a IX-a” de Beethoven, „Stabat Mater” de Dvorak, „Requiem” de Verdi, „Soarele libertății” de Gh. Dumitrescu, „Lumina” (cantată) de Sabin Păutza și în recitaluri de lieduri. „Îmi amintesc cu drag de toate acele momente, erau înălțătoare. Este o minune să poți bucura oamenii cu vocea ta, să simți că, pentru câteva ore, au fost alături de tine, că au fost poate mai buni și mai aproape de sufletul lor”, a zâmbit doamna Adriana Severin, cu gândul și la aplauzele din turneele făcute în Franța, Italia, Germania, Spania, Serbia, Bulgaria, Rusia, Republica Moldova, Ucraina, Israel și Grecia. Vocea distinsei soprane a impresionat multe jurii care au răsplătit-o cu distincții naționale pentru rolurile Ruxandra din „Alexandru Lăpușneanu” de Al. Zirra și Dochia din „Traian și Dochia”, de Dimitrie Cuclin. Colecția de distincții a fost completată cu Premiul „Ionel Perlea”, medalia comemorativă „Haricleea Darclee” și Diploma de onoare la Centenarul „Ionel Perlea” (Slobozia). Vocea domniei sale a fost imprimată pe trei discuri cu arii din opere și se regăsește și în multe înregistrări radio și TV, cu arii și lieduri.
Mentor și profesor emerit
Și pentru Universul este darnic cu cei bine pregătiți, în 1994 i s-a oferit posibilitatea de a îndruma studenții de la Conservator. „Am susținut un concurs, am fost admisă și am înlocuit scena Operei din Iași cu o catedră de conferențiar universitar. Am făcut ultimul spectacol, care a fost Madama Butterfly, și am spus: Gata!. Pentru mine, începea un nou drum alături de tinerii pe care i-am susținut mereu. Primele mele studente au fost Elena Moșuc și Cristina Simionescu, artiste de renume acum. Mi-a plăcut să lucrez cu studenții și i-am ajutat atât în sala de studiu, cât și la concursuri. Îi simțeam, vedeam în ei dorința de a sluji arta”, a continuat doamna Adriana Severin. S-a dedicat muncii de la catedră cu aceeași abnegație cu care care a slujit și scena, activitatea didactică finalizându-se cu numeroase recitaluri, spectacole de operă și 20 de premii la concursuri naționale și internaționale de canto obținute cu studenții. A editat și un curs, „Metodica predării cântului”, apărut la Editura Artes Iași, a participat la simpozioane de specialitate, a făcut parte din juriile concursurilor naționale de canto „Mihail Jora” București, „Ionel Perlea” Slobozia, „Norbert Petri” (Brașov), „Primăvara artelor” (Bacău), „Miniatura romantică” (Galați), „Marțian Negrea” (Ploiești), precum și din Juriul internațional de canto V. Bellini, în Italia – Caltanissetta. A susținut cursuri de master class la Conservatorul Gkouletsou din Larisa (Grecia), dar și la Universitatea de Arte „George Enescu” Iași. „Tot ceea ce am realizat a fost prin forțe proprii, nu am avut nici relații și nici proptele. Mereu mi-am făcut misiunea cu seriozitate, cu dăruire. Dacă nu aș fi fost muzician, aș fi fost un inginer foarte bun, pentru că mi-a plăcut mult și această latură. Am iubit muzica, opera, am avut multe succese, dar cea mai mare realizare este fiica mea, Oana, tot absolvent de Conservator”, a încheiat distinsa doamnă Adriana Severin, conferențiar al Universității Naționale de Arte „George Enescu”, povestea unui album de viață plin de realizări.
A consemnat Maura ANGHEL