„Rigoletto”, un spectacol plin de daruri artistice

„Mulțumim din suflet pentru prestația din această seară. Excepțional spectacol, ați realizat cel mai frumos rol la Opera din Iași, a fost unul dintre mesajele pe care baritonul Lucian Petrean le-a postat pe contul său din social media la finalul unui nou „Rigoletto” încheiat cu aplauze bine meritate. „Hrană pentru suflet! Motivație și determinare!, a fost replica îndrăgitului artist, unul dintre cei mai buni baritoni din România.

Lucian Petrean, titular la Opera Națională București, este cel mai bun bariton din România pentru rolul bufonului Ducelui de Matua, așa după cum a spus dirijorul David Crescenzi. Bistrițean școlit în ale muzicii la Cluj, strămutat la București, este un oaspete drag al Iașului. A debutat cu „Rigoletto” în 2010, în cadrul Festivalului „Viva Vox” la Opera Naţională din Cluj Napoca. „Atunci când mi s-a propus m-am temut un pic pentru că este un rol greu, cu care alții își încheie cariera, iar eu eram la început. Rolul lui Rigoletto este un vis pentru orice bariton. Spun acest lucru pentru că, dincolo de dificultăţile tehnice, personajul are și daruri interpretative mari – este și bufonul Ducelui de Mantova, dar și tatăl îndurerat de pierderea fiicei răpite, Gilda, o copilă de 17 ani, pe care o vede ucisă chiar sub ochii săi, mărturisea maestrul într-un interviu.

Revenit la Iași cu același drag, baritonul a oferit un spectacol de echipă, în care toți s-au străduit să-l înconjoare cu talent, să-i dăruiască foarte multă autenticitate în crearea personajelor. O distribuție omogenă în care, vocal, toți artiștii au fost în mare formă, după cum a apreciat și publicul.

Rolul Ducelui di Mantova a fost  interpretat de tenorul invitat Paul Lungu, sosit de la Constanța. Pe scenă au evoluat superb basul Teodor Busnea (Sparafucile), mezzosoprana Florentina-Irina Onică (Maddalena), soprana Brîndușa Moțoc (Giovanna), basul Daniel Mateianu (Monterone), basul Victor Zaharia (Marullo), tenorul Ovidiu Manolache (Borsa), baritonul George Cojocariu (Ceprano), soprana Angelica Solomon (Contesa Ceprano), tenorul Florin Roman (Uşierul) și tenorul Gabriel Doru (Pajul), magia serii fiind completată de către corul, baletul și orchestra Operei din Iași, sub bagheta dirijorală a maestrului Vladimir Lungu.

O piesă cenzurată, transformată într-o operă de mare succes

„Rigoletto” este o operă în trei acte de Giuseppe Verdi. Libretul italian a fost semnat de Francesco Maria Piave pe baza piesei „Regele petrece”, scrisă, în 1832, de Victor Hugo. În ciuda problemelor inițiale serioase cu cenzorii austrieci care aveau control asupra teatrelor din nordul Italiei la acea vreme, opera a avut o premieră triumfală la La Fenice din Veneția, pe 11 martie 1851.

Inițial, textul lui Victor Hugo s-a presupus a fi despre regele Francisc, însă a fost perceput ca o critică a regelui de atunci al Franței, Louis-Philippe, pe care scriitorul nu prea îl îndrăgea. Ca urmare, piesa a fost retrasă de cenzori după doar o singură reprezentație, apoi transformată de Verdi într-o operă.

Drama bufonului Triboulet – care se petrecea pe fondul imoralității și desfrâului regelui François I – este transferată de Verdi de la curtea franceză într-un mic ducat italian – Mantua. Astfel, regele devine duce. Parcursul dramatic îl prezintă pe contele de Monterone, a cărui soție îl înșelase căzând pradă farmecelor ducelui de Mantua și devenind subiect de mare distracție Blestemul aruncat de conte asupra bufonului Rigoletto se finalizează tragic. Bufonul aflat în siguranță, la adăpostul bunăvoinței și sprijinului stăpânului său, își permisese o atitudine zeflemitoare față de cei înșelați. Ironia și roata vieții vor face ca acesta să plănuiască uciderea ducelui, pentru a spăla onoarea fiicei sale. Faptul că Gilda este conștientă de caracterul urât al celui pe care îl iubește nu o împiedică să îi rămână devotată, sacrificându-se, în final, pentru a-i salva viața. Povestea se încheie în momentul în care Rigoletto descoperă că trupul inert, pentru care plătise asasinul, nu este al rivalului său, ci al Gildei.

Despre operă, Victor Hugo a afirmat că este chiar mai bună decât propria piesă.

A consemnat Maura ANGHEL