„Corul a fost dintotdeauna o parte din mine”
* dialog cu Raluca Zaharia, dirijorul Corului de copii al Municipiului Iași, unul dintre colaboratorii fideli ai ONRI
„Nu este greu deloc să lucrezi cu copiii. Trebuie doar să fii un bun psiholog, un bun ascultător, empatic, uman, determinat, hotărât, vertical, iubitor de unde sonore, muncitor, pregătit, organizat, exigent, creativ, adaptabil, sociabil, iar pe lângă asta să nu uiți că trebuie să lași toate armele jos. Nu ești pe un front de luptă, ci ești pe un câmp cu flori, cu ieduți, cu nori pufoși, cu mult soare și chiote de bucurie. Când suntem împreună și cântăm, uităm chiar și de telefoane și tablete”, spune dirijorul Raluca Zaharia, coordonatorul Corului de copii al Municipiului Iași, pe care i-am aplaudat în foarte multe spectacole derulate pe scena Operei și nu doar. Am discutat cu Raluca Zaharia despre muzică, artă, pasiunea pentru cântul coral și dragostea pentru copii.
– Un an nou, cu provocări, planuri și vise. Ce noutăți veți prezenta publicului împreună cu micii artișți din Corul de copii al municipiului Iași?
– Anul acesta vom continua călătoria alături de copiii cu care descopăr și redescopăr tot ce ne oferă Cântul Coral. E o latură a artei în care toți participanții învață să lucreze în echipă, să comunice și la nivel emoțional unii cu alții, realizându-se astfel o conexiune directă și foarte frumoasă între ei în momentul creării actului muzical. Mă bucură foarte mult colaborarea cu pianistul Paul Pintilie care îmbogățește repertoriul corului cu aranjamente și compoziții proprii. De asemenea, Corul de Copii al Municipiului Iași are deja foarte multe evenimente realizate împreună cu membrii Corului Marii Uniri și cu Orchestra de Tineret a Municipiului Iași, fiind o colaborare prielnică în cazul nostru, pentru acomodarea cu timbralitatea diversă, învățarea unui repertoriu vocal-simfonic și, în general, pentru evoluția grupului nostru.
– Corul de copii al municipiului Iași este o prezență constantă pe scena Operei. Cum a început colaborarea? Câte spectacole să fi numărat până acum împreună cu ONRI?
– Corul de Copii al Municipiului Iași este un proiect axat pe o formă de educație muzicală non-formală, unde copiii, mai ales cei fără studii în domeniu, descoperă ce înseamnă o partitură, notele muzicale, formule ritmice, intonație, universul muzicii și al artei în general. Copiii devin membri fără o preselecție inițială, singura condiție fiind dragostea pentru activitatea pe care o desfășurăm. Suntem acum 122 de membri și avem loc pentru toți copiii din Iași, participarea în cadrul corului fiind fără taxă. Corul a început colaborarea cu Opera Română Iași în martie 2021, fiind invitați la gale și concerte. În ceea ce privește spectacolele din repertoriul curent al Operei ieșene, anul 2022 vine cu o preselecție în vederea formării unui grup de copii cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani, care va susține părțile muzicale din operele în care compozitorii au scris pentru vocile lor.
– Care au fost spectacolele în care copiii s-au simțit cel mai bine? Cum faceți distribuția pentru o reprezentație?
– Pe parcursul celor 10 ani încheiați de când pregătesc muzical, coregrafic și regizoral copiii care joacă în spectacolele Operei Naționale Române Iași, am observat că ei prind drag în special de operele compozitorului Giacomo Puccini. Există o curgere firească a undelor vibrante, o împletire cursivă a timbrelor sonore. Pentru copii primează să se simtă confortabil vocal, iar paginile pucciniene, deși scrise cu un grad de dificultate ridicat, sunt „descâlcite” cu ușurință de către copii, ei reușind să se integreze foarte bine în masa amplă de timbralități vocale și instrumentale. Lucrez cu emoțiile, cu sufletul, cu inima și le ofer toată încrederea și sprijinul acestor ochișori care mă îmbrățișează ori de cate ori ne reîntâlnim. Implicarea și calitățile lor muzicale mă determină să îi propun pentru anumite reprezentații. Ajung să îi cunosc foarte bine astfel încât îmi pot da seama dacă vor face față cerințelor artistice. Activitatea noastră nu se rezumă doar la învățarea partiturilor. Vorbim foarte mult și despre școală, despre pasiunile lor, pentru a-i cunoaște mai bine, pentru a le fi alături în cazul în care au nevoie de un sfat. Îi pregătesc psihologic prin joc și joacă pentru a păși pe o scenă, pentru a-și stăpâni emoțiile și pentru a le transforma în bucurie. Corectăm dicția și respirația, învățăm despre postură prin mișcare scenică și coregrafii, creăm personaje individuale și colective prin asimilarea indicațiilor regizorale. Le stârnesc curiozitatea și ajung să detaliez despre istoria muzicii, despre viețile compozitorilor, despre opere, despre creațiile acestora în urma valurilor de întrebări cu care mă asaltează.
– Corul este, în esență, un tot unitar, un organism viu care vibrează împreună cu dvs, cu scena și cu sala. Cum reușiți să faceți acest lucru?
– Nu este ușor de armonizat peste 100 de voci, câte are corul de copii. Empatizez foarte mult, îi las să mă descopere, caut să îi cunosc, le sunt alături în cazul în care e nevoie să intervin în situații neprevăzute. Ne ascultăm unii pe alții, ne încurajăm, învățăm să ne acceptăm reciproc, căci suntem diferiți și iubim asta. Fructificăm punctele comune, învățăm să prețuim punctele tari ale fiecăruia și le valorificăm acceptându-ne rolurile, creștem împreună ca într-o familie. Corul a fost dintotdeauna parte din mine. Am dorința de a le fi bine tuturor membrilor corului, de a găsi bucurie în jurul lor, de a prețui ceea ce au și ceea ce le oferă viața. Suntem un organism viu pentru că respirăm împreună, transmitem emoție împreună – eu – copiii – părinții – publicul.
– Cât de greu este (sau ușor?) pentru un copil să învețe atât de multe piese și din repertoriul corului, dar și pentru spectacolele de Opera? Care sunt cele mai mari dificultăți?
– Perioada pe care o parcurgem în momentul actual m-a determinat să caut și să experimentez noi și noi soluții pentru învățare și asimilare. Trebuie să menționez că sprijinul părinților este foarte important astfel încât ajung și ei să învețe repertoriul coral și de operă, lucru care, după cum mi-au mărturisit, îi bucură foarte mult. Facem tot posibilul să ne vedem cât de des se poate și dacă există dorință și pasiune, reușim împreună să parcurgem orice gen de repertoriu.
– Revenind la rolul și misiunea dirijorului, care sunt cele mai grele momente pentru dvs cu referire la lucrul cu micii artiști?
– Nu este greu deloc să lucrezi cu copiii. Trebuie doar să fii un bun psiholog, un bun ascultător, empatic, uman, determinat, hotărât, vertical, iubitor de unde sonore, muncitor, pregătit, organizat, exigent, creativ, adaptabil, sociabil, iar pe lângă asta să nu uiți că trebuie să lași toate armele jos. Nu ești pe un front de luptă, ci ești pe un câmp cu flori, cu ieduți, cu nori pufoși, cu mult soare și chiote de bucurie. Știu că sunt o persoană idealistă, dar nimeni și nimic nu îmi va perturba imaginea aceasta pe care o proiectez copiilor și persoanelor care iubesc să cânte, iubesc să asculte. Când suntem împreună și cântăm, uităm chiar și de telefoane și tablete.
– V-ați temut vreodată de eșec, ați avut momente de poticneală? Cum le-ați depășit?
– Pentru mine, eșecul înseamnă să nu încerci. Eu funcționez dând curs ideilor și nu punându-le pe o hârtie, într-un sertar. Spre exemplu, pandemia am simțit-o că pe o provocare: am lucrat online, m-am întâlnit cu grupuri restrânse de copii, am realizat înregistrări cu distanțe mari între noi, avem videoclipuri, am cântat în concerte fără public în sală, am cântat mult în aer liber… Abia aștept să treacă aceasta perioadă și să îi adun pe toți copiii într-o sală generoasă, unde să ne putem omogeniza, să putem crea sonorități care să transmită mai departe bucuria și emoția cântului coral.
– Dacă acum ați fi copil, cum v-ar plăcea să arate un cor dedicat celor mici? Ce v-ar plăcea să cântați, cum ați dori să arate dirijorul?
– E o întrebare pe care mi-o adresez în fiecare zi. Mi-aș dori să fie un loc plăcut în care să pot învăța cât mai multe partituri în stiluri, perioade și din culturi diverse, într-un mod relaxat, înconjurată de mulți prieteni, unde armonia grupului și sprijinul reciproc să primeze. Asta încerc și eu să realizez pentru copii.
– Planuri pentru 2022? Ce dorințe lipite de suflet aveți?
– Am primit aceeași întrebare chiar la trecerea dintre ani și răspunsul meu a fost că tot ce îmi doresc este să mă bucur de familia mea în liniște, în iubire, în bucurie. Pentru copii îmi propun să abordăm un repertoriu cât mai divers, cu apariții locale, naționale și internaționale, care să reprezinte Iașul și România.
Pe copiii din îndrăgitul cor îi veți putea asculta și în această seară, în primul spectacol al Operei ieșene din acest an, „Carmina Burana”, de Carl Orff.
A consemnat Maura ANGHEL