„O asemenea sărbătoare, cinstită cu o lucrare atât de măreață, nu poate, decât să ne umple sufletele de o emoție profundă”
* dialog cu basul Gelu Dobrea, invitat la Opera Națională Română din Iași în concertul vocal-simfonic „Messa da Requiem”
De ziua Sfintei Parascheva, Opera Națională Română Iași a oferit publicului un eveniment special – concertul vocal-simfonic „Messa da Requiem”, de Giuseppe Verdi. Lucrarea, care a avut prima reprezentație în 1874, la Biserica San Marco din Milano, are o încărcătură spirituală puternică și este în acord cu manifestările prilejuite de sacra zi de 14 octombrie. Pe scenă au urcat soliștii Ana Maria Donose, Maria Miron Sârbu, Remus Alăzăroae și Gelu Dobrea, alături de Orchestra și Corul Operei, sub bagheta excepționalului maestru David Crescenzi. Am trăit emoția concertului alături de basul Gelu Dobrea, de la Opera Timișoara, invitat al ONRI.
– „Messa da Requiem”, de Verdi, o lucrare cu o puternică încărcătură spirituală pe care o veți oferi, alături de încă trei artiști lirici și de corul Operei Iași, publicului într-o zi de o mare încărcătură pentru Iași – sărbătoarea Sfintei Parascheva. Ce răspuns v-a dat sufletul când ați primit invitația de a participa la acest concert vocal-simfonic?
– O asemenea sărbătoare, cinstită cu o lucrare atât de măreață, nu poate, decât să ne umple sufletele de o emoție profundă, atât nouă artiștilor, cât și publicului!
– Ce loc ocupa muzica divină sau cu oarece conotații biblice în repertoriul unui artist liric? Este obligatorie sau determinantă pentru creșterea interioară?
– Muzica „divină”, așa după cum i-ați spus, este foarte importantă și poate fi chiar determinantă pentru dezvoltarea noastră spirituală! Noi ne transpunem în personajul pe care îl interpretăm după un studiu amănunțit din punct de vedere psihologic al lui. Ca urmare, vă dați seama ce presupune interpretarea unui rol, unui personaj într-o Messă precum Requiem.
– Ce v-a determinat să acceptați prezența la Iași? Ați mai fost pe scena Operei noastre. Care a fost spectacolul de care nu v-ați putea dezlipi niciodată ca amintire?
– M-a determinat nu doar dorința de a reveni pe scena Operei Naționale Române din Iași, dar și faptul că m-a încântat foarte mult ideea de a o celebra pe Sfinta Parascheva cu Requiem-ul lui Verdi, o lucrare atât de somptuoasă, profundă și cu o încărcătură atât de puternică! Pe această cale salut inițiativa domnului director pentru idee!
Nu m-aș putea dezlipi de nici un spectacol, de niciun rol sau personaj interpretat. Chiar dacă s-au repetat, a rămas în acea reprezentație o parte din mine!
– Vreau să vă invit la o călătorie în trecut. Cine este basul Gelu Dobrea? Cum ați ales muzica și cum v-a răsplatit alegerea?
– Sunt o persoană dedicată și îndrăgostită de această meserie. Nu am studiat muzica până la facultate, am terminat un liceu teoretic, cu profil matematică-informatică. Am avut contact cu muzica prin prisma faptului că am fost într-un cor de copii. Am descoperit că îmi place enorm mult mai târziu, după ce mi s-a schimbat vocea și am impresionat diferite persoane din acest domeniu, cu care am intrat în contact. Au fost persoane care ulterior m-au îndrumat în direcția asta. Deci aș putea spune că nu eu am ales muzica, cumva ea m-a ales pe mine!
Muzica mi-a adus cele mai mari satisfacții și am răsplătit-o cu cele mai mari sacrificii.
– V-au consacrat multe alte roluri. Care v-a rămas lipit de suflet? La ce rol aspirați?
– Nu știu dacă vreun rol anume m-a consacrat, toate sunt speciale în felul lor. Mi-a rămas lipit mai mult de suflet rolul Fiesco, din opera „Simone Boccanegra”, de G. Verdi. Sunt câteva roluri pe care aș dori să le debutez – Raimondo din „Lucia di Lammemmoor”, Mefisto din „Faust”
– Viața de artist nu este lipsită și de momente mai dificile. Care să fi fost în cazul dvs?
– Cele mai mari dificile momente sunt acele momente când lupți cu tine pentru a te autodepăși fie că din cauza emoțiilor, fie că din cauza dificultății rolului, fie din cauza unei indispoziții vocale și multe altele.
– Dar bucurii?
– Cele mai mari bucurii ale cariei sunt acelea pe care le oferă publicul prin aplauze! Dacă după un spectacol publicul te apreciază prin aplauze, înseamnă că tu ca artist ai reușit să schimbi starea spectatorului, prin performanța ta, că oamenii care te-au văzut pleacă acasă cu o altă emoție, mult mai puternică, decât cu cea cu care au venit la Operă.
– Ultima provocare – dacă ar fi să fiți o partitură, cu ce ochi ați dori să fiți privită? Și interpretată?
– (râde) „Stai liniștit, că nu m-am scris singură, pot fi răsfoită și interpretată în stil și cu rigurozitate”.
Basul Gelu Dobrea este solist la Opera Națională din Timișoara. Este un nume pe scenele lirice, cunoscut pentru activitatea artistică variată, începând de la concursuri (Marele Premiu la Concursul Internațional „Sabin Drăgoi”, Timișoara, Premiul special al juriului la Concursul Național de lied românesc, Brașov), până la un bogat repertoriu de operă și vocal-simfonic – Sarastro („Flautul Fermecat”), Bartolo („Nunta lui Figaro”), Basilio („Barbierul din Sevilla”), Il Comendatore/Massetto („Don Giovanni”), Monterone/Sparafuccile („Rigoletto”), Ramfis („Aida”), Fiesco („Simon Boccanegra”), Il Grande Inquisitore („Don Carlos”), Messa di Requiem (W.A.Mozart), Messa di Requiem (G.Verdi), Messa di Gloria (G.Puccini), Simfonia nr.9 (L. van Beethoven). A colaborat cu Filarmonica din Sibiu, Filarmonica din Arad, Filarmonica Transilvania din Cluj, Filarmonica și Opera din Iași, Filarmonica „George Enescu” din București, Orchestrele Radio și Opera din Cairo.
A consemnat Maura ANGHEL