Author Archives: Cojocariu Iuliana

„Văduva veselă 2.0”, „un perfect spectacol de Broadway”

După succesul reputat în februarie cu noua montare a „Văduvei vesele”, a lui Franz Lehar, artiștii lirici ai Operei Naționale Române din Iași au ridicat din nou publicul în picioare în cele două seri din martie când au oferit tot atâtea reprezentații memorabile. „Am încercat să facem ceva bun, cu o muzică frumoasă, cu un entertainment de calitate”, a spus regizorul Andrei Șerban despre noua producție, aflată la o distanță de șapte ani de la montarea cu același nume, a patra din cariera domniei sale.

Celebra operetă scrisă de Franz Lehar la începutul secolului XX este o spumoasă poveste de dragoste ce se bucură de un succes fantastic în toate teatrele din lume. De această dată, regizorul Andrei Șerban a propus o viziune nouă atât în ceea ce privește textul vorbit, cât și în relația dintre personaje. „Fiecare versiune a Văduvei vesele montate de mine este complet diferită. Niciuna nu are legătură nici ca decor sau costume cu celelalte. De fiecare dată când lucrez încerc să fac ceva nou. Rolul artistului adevărat este să caute, să fie mereu neliniștit. Din acest motiv am încercat, cu acest grup de cântăreți care au fost dornici să plece într-o aventură cu noi, să facem ceva bun, cu o muzică frumoasă, cu un entertainment de calitate”, a punctat Andrei Șerban.

Lucrul cu un cântăreț nu este deloc simplu, iar relația dintre un regizor și un artist liric este foarte importantă, așa cum au demonstrat pe scenă protagoniștii spectacolelor care au bucurat foarte mult publicul. „A patra reprezentație a ediției revizitate a spectacolului Văduva veselă a fost, ca să reiau impresia mea și a unor prieteni cu care am împărtășit fulgurant aceeași convingere (și cedare sentimentală), un perfect spectacol de Broadway! O risipă magnifică de energie, vocile superbe ale tuturor protagoniștilor, ale corului, un intricat show de cabaret à la parisienne, cu balerine grisette și balerini actori, au făcut senzația serii, prin intensitatea și perfecțiunea jocului lor”, a fost mesajul transmis de către prof. univ. dr. Lăcrămioara Petrescu, unul dintre ieșenii pentru care Opera este un adevărat templu.

Artiștii au fost provocați să foreze în cele mai adânci unghere ale sufletului după stare, după emoție pe care le-au transmis într-un mod sublim. „A fost o seară specială alături de colegii mei talentați, în producția Maestrului Andrei Șerban! Vă felicit și vă mulțumesc tuturor pentru susținere!”, a spus soprana Angelica Solomon, a cărei reverență făcută publicului i-o dedicăm, la fel ca și celorlalți artiști care au urcat pe scenă. În prima seară, aplauzele au fost împărțite între Ana Cernicova (invitată, Hanna Glavary), Cosmin Marcovici (Danilo Danilovici, debut), Lucian Dolhăscu (invitat, Ambasadorul Zetta), Diana Ionescu (Valencienne), Ștefan von Korch (invitat, Camille de Jolidon), Ștefan Linu (Cascada), Alexandru Savin (St. Brioche), Dmytro Melnyk (Kromski), Tatiana Purcaru (Doamna Kromski), Cristina Gireadă, Tudor Florența, Iulia Zamfirache (Pontevedrini), Ovidiu Manolache, Robert Buzilă (Agenții). A doua seară, publicul s-a bucurat de vocile  Nicoletei Maier (Hanna Glavary), ale lui Andrei Lazăr, Andrei Yvan  (Ambasadorul Zetta), Angelicăi Solomon (Valencienne), Ștefan von Korch (Camille de Jolidon), Ștefan Linu (Cascada), Alexandru Savin (St. Brioche), Dmytro Melnyk (Kromski), Tatiana Purcaru (Doamna Kromski), Cristina Gireadă, Tudor Florența, Iulia Zamfirache (Pontevedrini), Ovidiu Manolache, Robert Buzilă (Agenții).

Ca de obicei, la finalul unor reprezentații sublime, „cuvintele sunt de prisos, dar muzica a continuat să vorbească”.

Maura Anghel

Interviu cu baritonul Mihai Damian

„Pe scenă nu există un moment mai frumos decât altul, fiecare clipă are farmecul ei”

* dialog cu baritonul Mihai Damian, de la Filarmonica Transilvania, aplaudat de către publicul ieșean în rolul lui Figaro din spectacolul „Il barbiere di Siviglia”.

Spectacolul „Il barbiere di Siviglia”, oferit de Opera Națională Română Iași la finalul lunii februarie, va ocupa un loc special în inima baritonului Mihai Damian, de la FIlarmonica Transilvania, invitat în rolul lui Figaro și apaludat îndelung de public. „Spectacolul mi-a adus trei debuturi: prima mea vizită în orașul Iași, primii pași pe scena Operei Naționale Române din Iași și prima interpretare a rolului titular din această minunată lucrare. Cu ajutorul colegilor de scenă, pe care cândva îi admiram din public, am reușit să creăm un moment apreciat enorm de către spectatori, simțind acest lucru după fiecare număr muzical, și implicit, la finalul spectacolului”, ne-a spus baritonul la finalul reprezenției. Am stat de vorbă cu Mihai Damian despre operă, despre scenă și despre ceea ce îi hrănește pasiunea pentru muzică.

– Pentru prima oară la Iași. Cum ați găsit orașul, opera, artiștii? Cum a fost publicul la primul dvs spectacol în inima Moldovei?

– M-am simțit extraordinar la Iași. Am rămas foarte impresionat de Palatul Culturii și de muzeele pe care le reunește. Opera din Iași m-a făcut să mă simt ca acasă încă din primele clipe, iar artiștii sunt extraordinari atât ca oameni, cât și ca interpreți. Publicul a fost entuziast și primitor, lucru care nu poate decât să încurajeze un tânăr la început de drum, așa cum sunt și eu.

– Cum a început colaborarea cu teatrul liric din Iași? Ce v-ați dori să cântați la o viitoare revenire?

– Consider că începutul colaborării mele cu Opera Națională Română din Iași se datorează rezultatelor obținute în ultima perioadă pe scenele instituțiilor de cultură din țară, dar și datorită maestrului David Crescenzi și domnului manager Andrei Fermeșanu, care au avut încredere în mine, acordându-mi șansa de a debuta pe noua scenă. Mi-ar plăcea mult să mă întorc la Iași, indiferent de spectacolul care mi s-ar propune. Abia aștept să mă întorc la Iași și sper ca acesta să fie începutul unei frumoase prietenii!

– Mihai Damian, un dirijor devenit bariton. Cum a fost acest parcurs? Am început o ușoară călătorie în trecut și vreau să vă întreb cum ați ales Opera? Ce v-a atras la muzică? Ce v-a oferit? Ce i-ați dăruit?

– Parcursul meu muzical este unul tumultuos aș putea spune. Am studiat pianul de la vârsta de 7 ani până la finalizarea liceului, după care am fost admis la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca la specializarea Dirijat, însă mereu am fost atras de cântatul vocal. Încă din clasa a VIII-a activam în diferite coruri, lucru pe care l-am continuat până la finalul studiilor dirijorale. A urmat angajarea în cadrul Filarmonicii de Stat „Transilvania” ca bariton în cor, unde activez și acum. Aș spune că dragostea pentru operă a venit după cea pentru voce și studiul cântului. Tot acest parcurs a contribuit și va contribui la evoluția mea ca artist.

– Care a fost primul dar al muzicii, primul rol din cariera dvs?

– Primul meu rol a fost cel al Contelui Almaviva din opera „Le Nozze di Figaro” de W. A. Mozart la Opera Națională Română din Timișoara. Debutul absolut a fost în faimoasa „Carmina Burana” de Carl Orff, alături de Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” din Satu Mare.

– Ce vă definește ca artist? Care sunt valorile dvs?

– Consider că seriozitatea, ambiția și punctualitatea sunt lucruri care mă definesc ca artist. Modestia este, de asemenea, foarte importantă, însă nu dusă la extrem, deoarece nu trebuie să ne subestimăm capacitățile.

– O carieră începută frumos. La ce rol visați? Și, de fapt, ce îl determină pe un artist să viseze la un anumit rol?

–  Nu cred că am un anume rol la care visez, ci mai degrabă sunt extrem de nerăbdător să abordez repertoriul verdian. Sunt totuși conștient că pentru unele roluri mai trebuie să treacă câțiva ani pentru ca vocea să se maturizeze deplin și pentru a acumula experiență de scenă.

– Care sunt momentele cele mai frumoase de pe scena? Dar cele mai grele?

– Părerea mea este că pe scenă nu există un moment mai frumos decât altul, fiecare clipă are farmecul ei. Pentru mine cele mai grele momente sunt pauzele, deoarece există riscul ca energia și concentrarea să se piardă, astfel actul artistic având de suferit.

– Care este rolul care credeți că vă definește? Ce împrumutați din roluri și ce le oferiți din personalitatea dvs?

– Din rolurile abordate până acum, cel mai confortabil m-am simțit în cel al Contelui Almaviva din „Le Nozze di Figaro”. Cred că personajele care au autoritate mă ajută să fiu oarecum stăpân pe situație, oferindu-mi mie ca artist mai multă încredere în propria persoană. Fiind o persoană empatică și sinceră, eu încerc să ofer câte puțin din asta și personajelor pe care le interpretez, fie ele negative sau pozitive.

– Cum este omul Mihai Damian? Ce face atunci cand nu cânte? Ce alte pasiuni are?

– Aș zice că Mihai Damian este un tânăr entuziast și serios care dorește să creeze și să transmită emoție atât pe scenă, cât și în afara ei. Îmi place mult să gătesc și consider că este tot un procedeu foarte bun de creație, nu degeaba numindu-se „artă culinară”.

A consemnat Maura ANGHEL

Final cu mii de aplauze, în compania „Bărbierului din Sevilla”

Peste 200 de ani au trecut de când Gioachino Rossini ne-a făcut cunoștință cu Figaro și cu personajele operei „Bărbierul din Sevilla”, una dintre cele mai îndrăgite creații ale teatrului liric. Scrisă în doar trei săptămâni, opera a avut premiera mondială pe 20 martie 1816 (pe atunci cu titlul „Almaviva, ossia L’inutile precauzione”), la Teatro Argentina din Roma. Libretul lui Cesare Sterbini, după o piesă de Pierre Beaumarchais, a preluat subiectul unei farse populare (Finta Pazza), care a devenit imediat o capodoperă a comediei franceze. Reprezentația s-a bucurat de un real succes și l-a transformat pe Figaro, bărbierul spaniol plin de umor care creionează cu tușe romantice povestea de dragoste dintre neliniștitul Conte Almaviva și frumoasa Rosina, într-un personaj care continuă să deschidă afișele teatrelor de operă din întreaga lume.

Spectacolul de aseară, regizat de către Matteo Mazzoni (Italia), care s-a ocupat inclusiv de costume, decor și lumini, a fost unul modern, pe care Opera îl va putea exporta cu succes în întreaga Europă. „De la epoca lui Rossini vom ajunge la ceea ce se întâmplă în casele oamenilor în prezent. Cu această traversare în timp, vom reuși să transmitem ceea ce a dorit Rossini să exprime prin muzica sa”, a explicat regizorul Matteo Mazzoni la prima montare.

Distribuția a fost una de excepție, artiștii lirici ieșeni și invitații lor oferind „bucurie și încântare publicului” sub bagheta maestrului David Crescenzi. Un vis devenit realitate într-o duminică în care farmecul serii a fost dublat de interpretarea ireproșabilă a mezzosopranei Maria Miron Sîrbu (Rosina), sopranei Angelica Solomon (Berta), tenorului Andrei Fermeșanu (impecabil în rolul Contelui Almaviva pentru care este deja celebru și în care a debutat, în urmă cu mulți ani, tot sub bagheta dirijorului David Crescenzi), basului Andrei Yvan (Don Bartolo), acompaniați de Orchestra, Corul și Baletul de la Opera Națională Română Iași. În rolul lui Figaro, publicul l-a cunoscut pe baritonul Mihai Damian, sosit ca invitat de la Filarmonica de Stat Transilvania, aflat în rol de debut. „Seara trecută am avut imensa bucurie de a debuta în rolul lui Figaro din opera Il barbiere di Siviglia. A fost pentru prima dată când am urcat pe scena Operei Naționale Române din Iași. O distribuție de excepție, un dirijor formidabil și un public entuziast! Mulțumesc Opera Națională Română Iași pentru invitație și pentru oportunitate! A fost de vis!”, a spus, plin de entuziasm, Mihai Damian. Aceeași bucurie a împărtășit și basul Marius Boloș (Opera Națională Română din București), îndelung aplaudat în rolul lui Don Basilio. „26 februarie 2023 a fost o zi minunată. În primul rând, datorită reîntâlnirii cu publicul ieșean pe care nu l-am mai văzut de câțiva ani din cauza vremurilor tumultuoase pe care le trăim. Ca de fiecare dată, primirea a fost una plină de căldură și energie pozitivă, aplauze și numeroase mesaje de felicitare după spectacolul Il Barbiere di Siviglia. Apoi reîntâlnirea cu colegii dragi, foarte talentați, o orchestră care ne-a acompaniat și a sunat exemplar, sub conducerea Maestrului David Crescenzi. Un succes pentru care mulțumesc și sunt recunoscător lui Andrei Fermeșanu”, a adăugat Marius Boloș.

De succesul îndrăgitului spectacol, afirmat încă o dată la finalul unui februarie care a fost plin de împliniri pentru ONRI, prin montarea unei noi versiuni a „Văduvei vesele”, prin „Traviata” și cele două balete, „Lacul Lebedelor” și „Zâna păpușilor”, s-au bucurat foarte mult nu doar iubitorii de muzică, ci și cântăreții, care au făcut o largă reverență nu doar celor care le apreciază glasurile, ci și artiștilor cu care au împărțit scena. „A fost o adevărată bucurie și o energie deosebită ce vor rezona mult în sufletul meu. Mulțumim mult onorat și mult stimat public, că ați fost foarte receptivi și ne-ați transmis o energie deosebită din care ne-am reîncărcat reciproc cu vibrații pozitive”, a fost mesajul basului Andrei Yvan. Senzațională în rolul Bertei, soprana Angelica Solomon a fost încântată de „cast-ul foarte tânăr, iar faptul că la pupitru l-am avut pe Maestrul Crescenzi, mi-a dat un motiv în plus de încredere și bună dispoziție! Emoțiile mele au fost la intensitate maximă pentru că de șapte ani nu am mai interpretat acest rol”.

Imediat ce cortina a coborât, încheind nu doar încă o seară sublimă petrecută la Opera din Iași, ci și o lună plină de succes, artiștii și-au aruncat privirile către luna lui Mărțișor, care va aduce mari surprize atent pregătite. Vivat Opera!

Maura Anghel

„La Traviata”, o poveste despre dragoste și măiestrie lirică

„Fie ca timpul acestei nopţi să strălucească de plăceri”, a fost una dintre dorințele artiștilor Operei Naționale Române din Iași, lansate în cele două reprezentații de excepție ale „Traviatei” care i-au convins pe ieșeni că miracolele oferite de muzică există. Pentru artiști au fost zile de grație absolută, în care și-au dovedit încă o dată măiestria, forța emoțională, știința execuției. Sopranele Cristina Grigoraș și Manuela Barna-Ipate au fost magnifice în rolul Violettei Valery, publicul fiind impresionat de un „dar neprețuit și un eveniment ce nu putea trece neconsemnat în imagini și aplauze nesfârșite”.

Sub bagheta dirijorului David Crescenzi, celebra operă verdiană și-a derulat povestea plină de emoție, spusă de vocile tenorilor  Riccardo della Sciucca (invitat) și Florin Guzgă (aplaudați în rolul lui Alfredo Germont) și a baritonului Alexandru Constantin (Giorgio Germont), cărora le-au oferit replici Florentina-Irina Onică (Flora Bervoix), Victor Zaharia (Baronul Douphol), Teodor Busnea (Dr. Grenvil), Marinela Nicola-Pahoncea și Brândușa Moțoc (Annina), Olivian Andrișoae (Gastone), Daniel Mateianu (Marchizul d’Obigny), Florin Roman (Giuseppe), Octavian Ionescu (Grădinarul), Cezar Octavian Ionescu (Bucătarul) și Viviana Olaru (Fiica lui Giorgio Germont). Balerinii au adus pe scenă emoțiile vibrante ale Violettei, artiștii reușind, prin mișcările lor, să ajute publicul să le trăiască intens. Corul dirijat de Manuel Giugula a dat forță destinului tragic al Violettei, rol despre care îndrăgita soprană Cristina Grigoraș a mărturisit că i-a fost mai mult decât un dar. „Sunt FERICITĂ după triumful cu rolul Violetta Valery, unul cu multe provocări… Nu pot face o listă pentru mulțumiri, ar fi prea lungă, dar vă mulțumesc TUTUROR! Vă știți fiecare în parte: artiștii de pe scenă și din fosă, garderoba, tehnicul, maestrului David Crescenzi pentru încrederea acordată și încurajări, au însemnat enorm pentru mine. Reacția publicului…??? Oh, Doamne! Mulțumim pentru asemenea răsplată!!!”, a scris Cristina Grigoraș la finalul primei seri magice în care destinul Traviatei a impresionat din nou inclusiv prin colecția de rochii și costume create de Doina Levintza și lucrate cu minuțiozitate pentru fiecare artist, adevărate opere de artă

Un eșec transformat într-un răsunător succes

Libretul operei lui Giuseppe Verdi, „La Traviata”, a fost inspirat din celebra „Damă cu camelii” a lui Alexandre Dumas-fiul, care a oferit publicului povestea lui Rose Alphonsine Plessis. Născută în satul Nonant, nu departe de orașul Bayeux, ea a fugit de acasă la vârsta de 13 ani. A ajuns la Paris, unde sărăcia a împins-o către prostituție. La 18 ani era una dintre cele mai cunoscute curtezane („traviata”, în limba italiană). Așa l-a cunoscut și pe Alexandre Dumas-fiul, care s-a îndrăgostit de ea și cu care a avut o poveste de iubire în care Giuseppe Verdi a văzut o operă despre care a fost convins că va ajunge la sufletul publicului. Premiera a avut loc la Veneţia (Teatrul La Fenice) pe 6 martie 1853, însă a fost un eșec, după cum însuși Verdia nota: „E vina mea sau a soliștilor? Timpul va decide”.  Într-adevăr, timpul și răgazul oferit au decis. Verdi a revizuit opera, care a avut mare succes un an mai târziu, la Teatrul San Benedetto din Veneţia. De atunci, povestea continuă să impresioneze publicul, iar rolul Violettei Valery să fie unul dintre cele mai râvnite din cariera oricărei soprane.

Maura ANGHEL

„Liliacul”, darul de început de an al Operei din Iași

Cu ce alt spectacol ar fi putut începe noul an Opera Națională Română din Iași decât cu „Liliacul”? Opereta în trei acte, semnată de Johann Strauss-fiul, cu un libret de Karl Haffner și Richard Genee, după vodevilul „Le Reveillon”, scris de Henri Meilhac și Ludovic Halevy, a fost un dar deosebit oferit publicului și răsplătit cu aplauze pe măsură în două seri în care sala Operei a fost neîncăpătoare! Spectacolul, o idee nouă de fusion între teatru și operă, a fost un dar oferit deopotrivă artiștilor cât și publicului, urmând de altfel o tradiție după șarmanta coordonare muzicală realizată de însuși compozitorul J. Strauss a premierei absolute din 5 aprilie 1874. Opereta „Liliacul” a continuat să emane umor și o inegalabilă bucurie de viață la fiecare apariție pe scenă. „Farmecul  compozitorului  vienez  a  generat aprecieri  și  din  partea contemporanilor săi  precum  Johanes Brahms,  despre care  se  spune  că  nu  a ratat  nicio  reprezentație  a  operetei, Gustav Mahler  aducând, de  asemenea, distincție  și  complimente  valsurilor  lui Strauss, referindu-se  la  unicitatea și inventivitatea  lor  încântătoare”, se arăta în multe critici ale vremii.

Un plan de răzbunare în „vesela pușcărie”

Povestea este stabilită în ultima zi a anului și în noaptea de Revelion. Totul pleacă de la o răzbunare emoțională, o farsă pusă la cale de Falke prietenului său Eisenstein. Primul vrea să se răzbune pentru o poveste mai veche când, după un bal mascat, Eisenstein l-a lăsat beat într-o grădină publică, îmbrăcat într-un costum de liliac. Povestea este cunoscută și are ca personaje un  bogat cuplu burghez cu probleme în căsnicie, o servitoare a soției și sora ei pretențioasă, un temnicer sfătos, alți prieteni dornici de chefuri gratuite. Cu toții pornesc într-o aventură scurtă începută în salonul de dans și încheiată la „vesela pușcărie”, cu diferite opriri în stații în care surpriza ține loc de orice meniu fastuos. Farsa lui Falke nu decurge conform planului, nefiind decât începutul unei întregi serii de confuzii și neînțelegeri, cu urmări ilare.

Povestea de la Iași a fost acordată inclusiv spațiului, personajele fiind plimbate chiar și prin Piața Unirii, unde unde începe mica răzbunare a lui Falke. Căci viața e plină de surprize, nu-i așa?

Un șir de întâmplări care mai de care mai hazoase ne-au oferit, la final de săptămână, artiștii lirici ai ONRI, alături de invitații lor. Un moment aparte a fost apariția lui Pavel Bartoș (în rolul lui Frosch, paznicul închisorii), care a completat un tablou umoristic foarte apreciat de public, dovadă fiind aplauzele prelungite și mesajele ulterioare, ceea ce arată că Iașul este deschis la tot ceea ce poate fi nou în cultură. „Mulțumesc, Iași, m-ai făcut tare fericit la început de an! Abia aștept să ne revedem! Interpretându-l pe Frosch, în opereta Liliacul, am trăit o senzație de tare bine. V-am pupat!”, a fost mesajul lui Pavel Bartoș după cele două seri de spectacol. Două reprezentații cu două distribuții ce au reunit numele foarte apreciate ale scenei lirice. În prima seară au fost aplaudați Diana Bucur (Rosalinda), Bogdan Zahariea (invitat, Gabriel von Eisestein), Soranna Nastasiu (Prințul Orlovski), Cristina Grigoraș (Adela), Andrei Yvan (Dr. Falke), Petru Burcă (invitat, Frank), Liviu Iftene (invitat, Alfred), Angelica Solomon (Ida), George Cojocariu (Dr. Blind), Victor Zaharia (Ivan). În a doua seară, de ovații s-au bucurat Cristina Simionescu Fântână (Rosalinda), Lăcrămioara-Maria Hrubaru-Roată (Adela), Angelica Solomon (Ida), Soranna Nastasiu (Prințul Orlovski), Cosmin Marcovici (Gabriel von Eisenstein), Andrei Yvan (Dr Falke), Petru Burcă (invitat, Frank), Ovidiu Manolache (Alfred), Victor Zaharia (Ivan) și George Cojocaru (Dr. Blind). Ambii dirijori, Bogdan Chiroșcă și Manuel Giugula, au motivat instrumentiștii și membrii Corului, care au fost în formă maximă în fiecare spectacol, la fel și trupa de balet, care au oferit momentele delicioase cu celebrii „șoricei”. Cele două seri au adus momente de bucurie nu doar pentru public, ci și pentru artiști care s-au distrat teribil și cu greu și-au liniștit inimile care au bătut pe ritmurile celebrelor valsuri ale lui Strauss. „Primul spectacol a pășit cu dreptul în 2023! Energia pozitivă creată de artiștii casei sau invitați a fost molipsitoare!”, a spus tenorul Andrei Fermeșanu, managerul interimar al ONRI. Cele două seri au adus momente de bucurie nu doar pentru public, ci și pentru artiști care s-au distrat teribil și cu greu și-au liniștit inimile care au bătut pe ritmurile celebrelor valsuri ale lui Strauss.

Maura ANGHEL

Opera, un tărâm magic. Povestea unui an cu mii de bucurii

Imediat ce luminile rampei se sting, spectatorii lasă în urmă sala Operei, ai cărei artiști îi zâmbesc fericiți din culise. Au adus încă o dată bucurie în jur, au dăruit fericire și au petrecut încă o seară cu Rost. Căci a dărui este marea bucurie și sensul fiecărui artist, pentru care aplauzele publicului sunt cel mai mare dar.

2022 a fost un an rodnic și plin de bucurii pentru Opera Națională Română din Iași. Artiștii au oferit spectacole de înaltă clasă, impecabile, au creat o lume feerică pe scenă, au adus în fața iubitorilor muzicii adevărate capodopere. 2022 a fost un an cu multe împliniri nu doar sub aspect artistic, ci și financiar și administrativ. Publicul s-a bucurat de cinci premiere – trei spectacole de operă („Bal Mascat”, „Turandot” și „Pescuitorii de Perle”) și două de balet („Triptic” și „Romeo și Julieta”) care, alături de celelalte spectacole, au adus în sală peste 70.000 de spectatori. „Ne bucurăm de un public cald, serios, numeros care este alături de artiști. Ei bine, cu ajutorul acestui public au crescut și încasările obținute din vânzarea biletelor. Din acest punct de vedere, Opera Iași, ca instituție de spectacole, ocupă primul loc în Moldova și al treilea la nivel național, după Opera și Teatrul Național din București”, a spus tenorul Andrei Fermeșanu, managerul interimar al ONRI. Această poziționare este cu atât mai importantă cu cât ONRI nu are un sediu propriu, ci împarte clădirea cu Teatrul Național „Vasile Alecsandri”.

Pentru unii dintre artiști, 2022 a fost și an aniversar, așa cum ne-a mărturisit soprana Diana Bucur: „Am împlinit 30 de ani de când am cântat pentru prima oară pe scena Operei. Acum, când mă uit la anul ce stă să se încheie, a fost unul bun. Am punctat trei roluri importante pentru evoluția mea vocală – Mimi din Boema, Leila din Pescuitorii de perle și Amelia din Bal mascat. Pentru anul care vine îmi doresc să avem cât mai multe spectacole”. 

În opinia multor artiști, 2022 a fost un an plin de schimbări ce au propulsat Opera Națională Română din Iași la un alt nivel artistic. „A fost un an plin de premiere și spectacole deosebite, iar dorințele noastre, ale artiștilor și ale publicului larg, s-au împlinit. Dupa atâtea restricții, sala Operei a devenit din nou plină cu spectatorii noștri dragi și iubitorii de muzică. Am debutat cu rolul titular mult așteptat, Don Pasquale, din opera lui G. Donizetti cu același nume. Îmi doresc foarte mult ca anul 2023 să fie plin de realizări frumoase, într-o creștere continuă pe plan profesional, dar și personal, atât pentru colegii mei deosebiți de la Opera Națională, cât și pentru lumea întreagă, realizări însoțite de armonie, pace și iubire”, a fost mesajul basului Andrei Yvan.

Debuturi și binecuvântări

Anul 2022 a adus multe debuturi pentru artiști, în dreptul sopranei Manuela Barna-Ipate fiind trecute două – rolul Oscar din opera „Un ballo in maschera” de G. Verdi și cel al Luciei din opera „Lucia di Lammermoor” de G. Donizetti. „Am fost înconjurată de o echipă minunată cu oameni profesioniști, am fost binecuvântată pentru că datorită lor am putut să mă dezvolt pe scena operei și să am parte de tot suportul necesar în special în pregătirea debuturilor, acolo unde emoțiile sunt trăite la o intensitate mult mai mare față de reluarea unui rol. Nu pot să nu reamintesc ce mare încântare, dar și ce mare responsabilitate a fost să performez pe aceeași scenă cu renumiții soliști de talie internațională precum Ștefan Pop, Bogdan Baciu și Cellia Costea. După toate aceste experiențe pe care le consider speciale și memorabile, am reușit să debutez în rolul Luciei, în regia complexă a marelui regizor Andrei Șerban. A fost cel mai dificil rol principal atât din punct de vedere tehnic-vocal, cât și scenic, iar asta mi-a adus cea mai mare satisfacție, reușind să-l duc până la bun sfârșit, ca mai apoi să primesc aprecieri din partea publicului”, am aflat de la îndrăgita soprană. Opera interpretată pe scenă cu toate elementele decorative este o experiență unică, palpitantă, cea mai directă din punct de vedere emoțional dintre toate genurile muzicale. Combinația dintre narațiunea dramatică, scenă și muzică, dar în special ambitusul și vulnerabilitatea vocii umane fac din operă forma de artă care se apropie cel mai mult de exprimarea emoției pure. „Opera Națională Română Iași reprezintă a două casă pentru mine, e locul în care am crescut și m-am dezvoltat ca artist încă din anii de facultate. Am avut onoarea să colaborez cu maeștri dirijori, corepetitori, regizori valoroși care au contribuit decisiv la modelarea și formarea mea. Sunt profund recunoscătoare întregii echipe”, a fost mesajul Manuelei Barna-Ipate. 

Un an special a fost și pentru Noemi Onucu, elevă la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, care a avut șansa unui debut pe scena Operei. „M-am gândit mult la anul ce stă să se încheie și nu văd decât infinite binecuvântări. Mă uit cu admirație la toate persoanele pe care le-am cunoscut, mi s-a oferit inegalabila șansă să cresc alături de mari maeștri. Sunt mai mult decât recunoscătoare pentru oportunitățile de care am avut parte. Ce s-a întâmplat în acest an nu a fost decât un început minunat a ceea ce va fi cariera mea ca artist. Îmi vor rămâne în inimă și în minte cel mai adânc săpate emoțiile primei mele apariții pe scena Operei, la gala de deschidere a stagiunii. Apoi, spectacolul Magia Crăciunului mi-a îndeplinit vise din copilărie. De mică mi-am dorit să devin prințesă pe o scenă. Nu-mi doresc decât să cresc în cunoștințe, în maturitate și inteligență muzicală. Am încredere în tot ceea ce mi se va oferi din partea Operei ca să-mi îndeplinesc această dorință. Opera a devenit pentru mine un mijloc de comunicare cu oamenii prin muzică. Am învățat aici că vocea e un bonus, dar seriozitatea cu care tratezi publicul este la fel de importantă. Opera rămâne pentru mine un loc de mister, unde am mereu de descoperit și de învățat… Un loc magic!”, a completat Noemi.

Copiii, alături de maeștrii Operei

 Bucurii au adus publicului și micii artiști din cadrul Corului de copii, dirijat de Raluca Zaharia. „Mi-a plăcut că au fost foarte multe spectacole la care am fost aplaudați îndelung, că mi-am făcut mulți prieteni în cor și că am fost alături de marii artiști ai Operei”, am aflat de la Gabriela Rotaru. Natalia Bondar, o altă fetiță din cor, s-a bucurat că „a trăit o experiență unică și că a evoluat”.  Pentru Horia Vladimir Șandru, cel mai emoționant moment a fost debutul în rolul Kurt din „Sunetul Muzicii”. „Bucuria a fost dublată de redistribuirea în cel de-al doilea spectacol și, bineînțeles, de aplauzele îndelungate ale publicului. Totul culminează cu interacțiunea pe care o avem cu marile voci ale scenei lirice ieșene. Este o experiență extraordinară care va conta enorm pentru noi. Pentru toate aceste clipe unice, și pentru multe altele, vă mulțumim”, a completat micul artist. Aprecierile publicului l-au impresionat și pe Iustin Jerghiuță, care ne-a mărturisit că trăiește cu intensitate toate momentele petrecute pe scena Operei, dar cel mai mândru și emoționat a fost de rolul său din spectacolul „Sunetul Muzicii”, Friedrich von Trapp. „Aplauzele și uralele de la sfârșitul spectacolului au fost cea mai grozavă răsplată a noastră!”, a recunoscut Iustin. Pentru mulți copii, spectacolul „Sunetul muzicii” a fost extraordinar, au fost fericiți că au putut fi parte din noua producție. „Am sărit în sus de bucurie când am fost aleasă să joc pentru prima oară în Sunetul muzicii, în rolul Brigitta, alături de artiștii Operei. A doua oară a fost o mare surpriză pentru că nu mă așteptam deloc. Eram uimită de cât de repede se vindeau biletele. Emoțiile dinaintea spectacolului și munca răsplătită de aplauzele din sală m-au făcut să mă rog să joc și în al treilea spectacol, ceea ce s-a întâmplat”, am aflat de la Daria Maria Nechifor.

Pentru dirijorul Corului de copii, Raluca Zaharia, 2022 a fost un an rodnic, plin de recitaluri, apariții publice, spectacole. „Deseori tumultuos prin alergătura de la o repetiție la alta sau de la un eveniment la altul, dar toate îndeplinite cu punctualitatea și promptitudinea cu care i-am obișnuit pe cei cu care colaborez. Anul 2022 a readus căldura din partea publicului cu care eram obișnuiți atât eu, cât și copiii din cor. Anii de pandemie au adus distanță chiar și între noi artiștii, dar cred că prin această privire obiectivă ne-am făcut cu toții ordine în priorități și cred cu tărie că fiecare din noi decide să îmbrățișeze, în fața oricăror alegeri, onestitatea, constanţa, sinceritatea, spontaneitatea. Iar eu claaar beneficiez de toate acestea datorită valurilor de copii cu care interacționez din anul 2011 până în prezent”, a recunoscut Raluca Zaharia. Pentru anul 2023, îndrăgitul dirijor își dorește lucruri simple, care îi hrănesc sufletul. „Vreau să rămân la fel de inocentă, să nu-mi neglijez familia și prietenii, să mențin legătura cu cei care mă inspiră, căci nu reușesc să îi sun sau să îi vizitez pe cei cărora le sunt profund recunoscătoare, dar cărora le trimit mereu gândurile mele pozitive. Am învățat să nu-mi mai fac planuri, căci ceea ce ne dorim nu e neapărat ceea ce avem nevoie. Evoluăm datorită experiențelor pe care le trăim.  Au trecut 27 de ani de când am pășit prima dată pe scândura Operei. Sala Mare are ceva magic, ceva care te cheamă, te îmbie. Undeva în subconștientul meu am simțit atracția. Mi se părea de neatins, de nepătruns din cauza lumii modeste din care provin, dar visul ireal mi s-a împlinit în anul 2011. Opera reprezintă pentru mine felul zilnic de a fi. Iubesc scena, iubesc muzica, iubesc genul operistic, iubesc vocea umană, iubesc împletirile sonore, iubesc sincretismul operei, cu tot personalul uman care necesită dragoste, înțelegere, răbdare. Le sunt profund recunoscătoare persoanelor cu care interacționez zilnic”, a zâmbit Raluca Zaharia, la fel ca și copiii pe care îi coordonează. „Am fost primită cu brațele deschise într-un loc de care nu vreau să mă despart vreodată. Corul a devenit a doua mea familie”, a spus Teodora Maria Ducan. „Am fost tratați ca niște adevărați artiști. Mi-a plăcut că am reușit să interacționăm cu toti artiștii și, mai ales modul, în care publicul ne-a primit.A fost o experiența minunată”, a fost mesajul primit de la Beatrice Maria Florea. „Îmi place la Operă pentru că e multă muzică, sunt mulți oameni prietenoși, îmi place magia scenei și cum intră artiștii în rolul personajelor”, ne-a spus Eva Zaharia. „Spectacolele mele preferate au fost galele de Crăciun, unde ne-au fost alături cei mai mari artiști ai Operei, și Sunetul Muzicii, unde am avut ocazia sa debutez în rolul lui Gretl Von Trapp”,  a fost mesajul Nataliei Maria Pohodnicaru. „Împreună cu ceilalți colegi am exersat zi de zi, am învățat multe lucruri noi, străduindu-ne să devenim mai buni. Am primit cu toții ropote de aplauze și vor rămâne pentru totdeauna în inima mea! Efortul pe care l-am depus a fost mare, dar în același timp a meritat și l-aș mai repeta de mii de ori!!!! Răsfoiesc deseori caietul-program cu Sunetul Muzicii și nu-mi vine să cred că eu sunt în acele fotografii surprinse din timpul spectacolului!”, a zâmbit și Maria Sofia Țuțu. „Sincer, mi-a plăcut cum au fost gândite spectacolele,astfel încât să fie și copii în ele. Abia aștept să mai particip la asemenea spectacole”, a fost dorința lui Iustin Enachi. „Am reușit să îmi împlinesc un vis de a juca în spectacolul Sunetul Muzicii. Mi-au plăcut toate reprezentațiile în care am putut să ne bucurăm de public, de aplauze, de muzică”, a adăugat și Casandra Maria Voion.

2022 a fost un an bun și pentru iubitorii de muzică și balet, artiștii ONRI oferind spectacole de înaltă clasă, cu invitați de renume mondial. Magia unui spectacol este dată de calitatea distribuțiilor, a invitaților și de harul dirijorului.

Pe scenă au urcat tenorul Ștefan Pop (sosit la Iași pentru trei spectacole – două de „Rigoletto” și unul cu „Bal Mascat”), sopranele Elena Moșuc și Celia Costea, mezzosoprana Ramona Zaharia, baritonul Bogdan Baciu, baritonul Lucian Petrean, artiști care au cântat în marile teatre ale lumii și care vor reveni în capitala culturală a Moldovei. Multe dintre spectacole l-au avut la pupitru pe dirijorul David Crescenzi, „un maestru cu mână sigură, care respectă artiștii și oferă și un factor de stabilitate”, după cum a apreciat tenorul Andrei Fermeșanu.

Managerul interimar al ONRI are planuri mari și frumoase și pentru anul 2023. „În februarie vom readuce pe scenă spectacolul Văduva veselă, în regia maestrului Andrei Șerban. Va fi o nouă montare, cu un text refăcut, cu un alt raport între personaje. Pentru  finalul lunii martie, mai exact zilele de 25 și 26, pregătim o premieră cu Trubadurul. Momentul va coincide cu lansarea la Iași a Radio România Muzical, iar premiera Operei noastre va fi și prima transmisiune”, a anunțat, în premieră, Andrei Fermeșanu. Stagiunea se va încheia cu o a treia premieră, mai exact „Cenușăreasa”, de Rossini, un compozitor cunoscut în România mai mult pentru „Bărbierul din Sevilla”. Nu este deloc ușoară o astfel de premieră deoarece presupune prezența unor voci cu o agilitate deosebită, un fel de atletism vocal, dar orice efort merită, iar aplauzele publicului sunt o garanție a spectacolelor magice oferite de ONRI.

A consemnat Maura ANGHEL