L’ELISIR D’AMORE (ELIXIRUL DRAGOSTEI) – GAETANO DONIZETTI

Elixirul dragostei

(L’elisir d’amore)

Muzică de Gaetano Donizetti (1797-1848)
Operă comică în două acte (1832)
Libret de Felice Romani, după un libret de Eugène Scribe pentru operaLe Philtrede Daniel-François Auber

Premiera mondială 12 mai 1832, Teatro Cannobiana din Milano

Spectacol interpretat în limba italiană, supratitrat în limba română

 

 

SINOPSIS

 

ACTUL I

 

La ferma tinerei și bogatei Adina secerătorii se întâlnesc după o dimineață de muncă. Giannetta, prietena Adinei, îi răsplătește pe lucrători cu fructe și vin. În această atmosferă plină de veselie, Nemorino, tânăr țăran îndrăgostit de Adina, se gândește că niciodată nu va putea aspira la mâna ei, considerând-o mult mai inteligentă și mai cultivată.

Apare Adina amuzată de noua carte citită, povestea lui Tristan și a Isoldei. La rugămintea secerătorilor ea va citi acest fragment. Lectura este întreruptă de sunetul unui tambur care anunță sosirea noii gărzi, în frunte cu sergentul Belcore. Acesta, într-un mod ceremonios îi oferă Adinei un buchet de flori. Belcore, îngâmfat și plin de siguranță, îi face curte Adinei cerând-o de soție. Adina, puțin amuzată de situație îi răspunde lui Belcore că nu poate fi atât de ușor cucerită. Belcore dă ordin de încartiruire soldaților, iar Adina își trimite oamenii la lucru. Nemorino încearcă din nou să o convingă pe Adina de trăinicia sentimentelor lui, dar ea, capricioasă ca de obicei, îi respinge dragostea considerând că mult mai de preț este independența. Nemorino nu este convins de argumentele Adinei, continuându-și declarația. Discuția lor este întreruptă de un sunet de trompetă. Țăranii anunță apariția unui personaj  străin care sosește cu o întreagă suită. Sosind în mijlocul mulțimii curioase și surprinse de această apariție, își dezvăluie identitatea.

Dulcamara, „doctor enciclopedic”, „binefăcător al oamenilor, reparator de rău, vindecător de orice boală”, este în realitate un șarlatan simpatic care sub pretextul „elixirul universal” pe care-l vinde tuturor doritorilor, își câștigă existența. Țăranii, crezând în puterea miraculosului elixir, îl cumpără cu toată încrederea.

Marcat de discuția cu Adina, Nemorino îi cere lui Dulcamara „elixirul reginei Isolda care a ajutat-o să-l iubească pe Tristan.

„Enciclopedicul doctor” este fericit că a găsit încă un cumpărator. În realitate, presupusul elixir nu este altceva decât vin de Bordeaux. Dulcamara, după ce explică modul de întrebuințare a licorii, îl înștiințează că abia a doua zi își va face efectul asupra femeii iubite, timp în care doctorul șarlatan va avea răgazul să dispară din sat.

Rămas singur, Nemorino încearcă băutura „miraculoasă”.

Vinul de Bordeaux își face efectul, înveselindu-l. Adina este surprinsă de ciudata sa indiferență. Apariția lui Belcore îi dă ideea Adinei de a se răzbuna pe atitudinea lui Nemorino, acceptând cererea în căsătorie a sergentului fanfaron. Adina va fixa nunta peste șase zile. Giannetta împreună cu soldații aduc comandantului neplăcuta veste a plecării lor a doua zi dimineața. Ordinul de plecare o determină pe Adina să grăbească nunta pentru acea seară. Nemorino, crezând în miraculosul elixir ce urma a-și face efectul a doua zi, încearcă să o convingă pe Adina să renunțe la hotărârea luată. Adina împreună cu Belcore și țăranii se amuză de starea de neliniște a lui Nemorino, crezându-l chiar nebun. Adina îi invită pe toți la nuntă, iar Nemorino rămâne singur și desnădăjduit, cerând ajutor presupusului doctor.

 

 

ACTUL II

 

Pregătirile de nuntă fiind făcute, se așteaptă venirea notarului pentru a celebra căsătoria. Invitații cântă în cinstea fericitei perechi în timp ce Adina este neliniștită din cauza absenței lui Nemorino. Dulcamara, invitat și el la petrecere, împreună cu frumoasa mireasă cântă o barcarolă, entuziasmând auditorul. Belcore anunță sosirea notarului. Invitații și mirii se îndreaptă spre casa Adinei pentru a se oficia căsătoria. Dulcamara, profitând de faptul că poate rămâne singur, se așează liniștit ca să se ospăteze din bogata masă de nuntă. Nemorino care a observat dintr-un colț retras sosirea notarului, neliniștit cere ajutorul doctorului rugându-l să-i mai vândă o sticlă de “elixir”. Dulcamara îi cere pentru această favoare o sumă mult mai mare decât prima, sumă pe care Nemorino nu o are. Belcore apare din casa Adinei mirat de faptul că viitoarea lui soție a amânat semnarea actului de căsătorie în fața notarului. Văzându-l supărat pe Nemorino, Belcore îl întreabă care este motivul desnădejdii sale. Aflând că lipsa banilor este cauza disperării tânărului țăran, Belcore îi propune o soluție: să se înroleze soldat sub comanda sa contra sumei de douăzeci de galbeni. Nemorino acceptă soluția semnând un contract. Giannetta aduce țăranilor vestea că unchiul bogat al lui Nemorino a murit lăsându-i acestuia o avere fabuloasă. Nemorino, care a băut a doua sticlă de „elixir” cumpărată de la Dulcamara cu banii obținuți prin contract cu Belcore, în starea lui de euforie este asaltat de Giannetta și țărănci, toate considerându-l pe tânărul moștenitor o partidă excelentă. Nemorino, neștiind care este adevăratul motiv al neașteptatei asaltări din partea acestora, crede că elixirul și-a făcut efectul.

Dulcamara și Adina sunt surprinși văzând această schimbare: „doctorul” începe să creadă că licoarea lui este într-adevăr miraculoasă, iar Adina devine geloasă văzându-l pe Nemorino înconjurat de fete.

Fetele îl iau pe Nemorino la dans, iar Dulcamara rămâne să discute cu Adina. Aceasta se întreabă care este motivul transformării lui Nemorino. Dulcamara cu mândrie afirmă că este opera lui, explicându-i Adinei că puterea alchimiei este foarte mare și că „elixirul dragostei” folosit de regina Isolda face minuni. Adina își aduce aminte că Nemorino a ascultat povestea iubirii lui Tristan și a Isoldei și-și dă seama că din dragoste pentru ea a încercat și el cu toată sinceritatea și convingerea să folosească aceeași metodă. De asemenea, ea află tot de la Dulcamara că pentru obținerea miraculosului elixir, Nemorino își vinde chiar libertatea, intrând în slujba lui Belcore ca soldat. Toate aceste fapte îi demonstrază Adinei trăinicia sentimentelor lui Nemorino, regretând atitudinea ei de până acum. Văzând că și Adina iubește, Dulcamara încearcă să-i vândă o sticlă de elixir. Spre surprinderea lui, Adina preferă propriul său elixir: un zâmbet plin de farmec, o privire duioasă, o mângâiere. Aducându-și aminte de schimbarea atitudinii Adinei față de el atunci când era asaltat de fete, Nemorino își dă seama că tânăra îl iubește. Adina apare cu contractul lui Nemorino răscumpărat de la Belcore rugându-l să rămână în sat unde toți oamenii îl iubesc pentru modestia, sinceritatea și onestitatea sa. Nemorino așteaptă, însă, din partea Adinei cu totul altceva: mărturisirea dragosteai pentru el. Altfel, plecarea sa în serviciul lui Belcore este inevitabilă. Pentru a nu-l pierde, Adina în sfârșit recunoaște că-l iubește. Belcore îi surprinde pe cei doi tineri îmbrățișați și fără a suferi prea mult, declară tuturor cu emfază că poate oricând avea o altă soție. Dulcamara, dornic de a mai câștiga câțiva galbeni, îi vinde și lui o sticlă de elixir. Considerându-și afacerile încheiate și câștigul suficient, „enciclopedicul doctor” Dulcamara își strânge originala sa prăvălie ambulantă despărțindu-se de săteni care, plini de entuziasm își iau rămas bun rugându-l să se reîntoarcă cât mai curând.