Lacul Lebedelor – Piotr Ilici Ceaikovski

Lacul Lebedelor

Muzica de Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893)

Balet în patru acte

Libretul de Vladimir Berghicev şi Vasilie Gheltzer

Premiera mondială la 20 februarie 1877, Teatrul Bolșoi, Moscova

 

SINOPSIS

 

ACTUL I

 

În grădina castelulului unei regine are loc o petrecere dată în cinstea fiului ei, Siegfried, care își aniversează împlinirea majoratului. El petrece înconjurat de prieteni. În mijlocul petrecerii apare Regina, anunțându-și fiul că a sosit timpul să se hotărască pentru căsătorie. În acest scop, a fost organizat pentru seara următoare un mare bal, la care îi vor fi prezentate mai multe fete, pentru a-și alege o logodnică. Petrecerea continuă după plecarea Reginei, cu dansuri de ansamblu, cu glumele și giumbușlucurile bufonului, urmărite cu indulgență de profesorul de dans al prințului. Apoi, într-un târziu, oaspeții intră în castel. Siegfried rămâne în urma lor. Dorește să fie singur cu gândurile sale, în care parcă s-a strecurat o liniște. În timp ce profesorul de dans și bufonul îl urmează, prințul se îndreaptă îngândurat spre malul lacului din parcul castelului, de unde se văd în zare ruinele misterioase ale unui vechi palat. Șirul gândurilor îi este întrerupt de apariția unui stol de lebede, care trece în zbor, poposind pe malul celălalt, lângă ruine. Dornic să le vâneze, prințul ia arbaleta și aleargă singur în pădure. În acest final, minunata temă a a lebedelor răsună cu toată amploarea ei romantică, asemenea unui laitmotiv.

 

 ACTUL II

 

Pe malul celălalt al lacului, ruinele se oglindesc sumbre în apa tăcută. Pe oglinda lacului apar, una câte una, lebedele albe plutind. Ajunse la mal, ele se transformă în fete care dansează ușor. Siegfried, care urmărise lebedele, în momentul în care vrea să o țintească pe cea mai frumoasă, rămâne uimit de transformarea lor miraculoasă. Puțin înspăimântate la început, lebedele îl înconjoară, iar cea mai frumoasă dintre ele, Odette, îi destăinuie taina lor. Geniul rău, Rotbart, le-a prefăcut în lebede și numai în acest loc singuratic, noaptea, ele pot recăpăta, pentru câteva clipe, chip omenesc. Siegfried este hotărât să lupte pentru nimicirea lui Rotbart, dar Odette îl previne că nu prin luptă se poate dezlega blestemul. Vraja nu va fi risipită decât de dragostea fără margini a unui tânăr care nu a jurat încă niciodată credința și iubirea cuiva. Frumusețea lui Odette, tristețea ce-i umbrește privirile, îl cuceresc pe Siegfried, care îi mărturisește dragostea sa, invitând-o la balul de a doua zi, pentru a o prezenta drept logodnica sa. Înflăcărat, el rostește mult așteptatul jurământ. Odette însă îi spune că nu va putea să apară printre oameni până ce vraja nu se va risipi, căci altfel și-ar atrage răzbunarea lui Rotbart, care, prin viclenie, l-ar face pe Siegfried să-și calce jurământul, pricinuind moartea lebedelor. În lumina alburie a zorilor, cei doi tineri se despart cu greu. Din umbră, Rotbart a urmărit convorbirea lui Siegfried cu Odette. Furios, el apare, alungându-l pe prinț și transformând fetele în lebede. Dar Siegfried pleacă hotărât să sfărâme farmecele acestui duh al întunericului spre a-și salva logodnica.

 

ACTUL III

 

Oaspeții sosesc în marea sală a palatului Reginei, la balul în care vor fi prezentate fetele dintre care Siegfried își va alege logodnica. Dansurile se înlănțuie voioase (un tumultos dans spaniol, apoi o veselă tarantella napolitană, o mazurcă poloneză și, în sfârșit, un csardas maghiar). Urmează, în legănarea elegantă a unui vals, prezentarea fetelor. Cu gândul la Odette, Siegfried le privește indiferent și, când i se propune să aleagă, nu se poate hotărî. Apare deodată un nou oaspete, un cavaler sumbru, care însoțește o tânără îmbrăcată în negru. Aceasta, deși are trăsăturile lui Odette, nu este decât sora lui Rotbart, Odille. Geniul rău îi poruncește să îl cucerească pe Siegfried, determinându-l să-și calce jurământul dat. Într-un mare pas de deux, Odille îl învăluie în farmecele sale, convingându-l că este frumoasa lebădă de care el s-a îndrăgostit. Crezând în această aparență, Siegfried o prezintă pe Odille mamei sale ca aleasă a inimii și viitoarea logodnică. Fără să vrea, el și-a călcat jurământul. Rotbart, într-o pornire de răutate, îi dezvăluie adevărul, mărturisind că aceasta este sora sa, arătându-i în depărtare imaginea lui Odette, care acum va trebui să moară. Cumplit îndurerat, tânărul își dă seama că a fost victima unei înșelăciuni. Fără a mai ține seama de disperarea celor din jur, aleargă spre lacul lebedelor.

 

 ACTUL IV

 

Din întunericul care străjuiește ruinele castelului, Rotbart urmărește lebedele, căutând-o pe Odette.

Dar frumoasa lebădă nu se află printre fetele-lebede, ceea ce-l înfurie cumplit pe Rotbart, care le amenință cu moartea. Într-un târziu sosește Odette, care a văzut din depărtare cele petrecute în castelul lui Siegfried. Ea povestește îndurerată prietenelor sale trădarea jurământului de dragoste. Speranțele s-au spulberat pentru totdeauna. Gonind nebunește prin pădure, Siegfried ajunge la malul lacului, căutând-o pe Odette. El mărturisește cu disperare că a fost înșelat, că iubirea sa a rămas la fel de curată. Dar, odată jurământul călcat, nimic nu se mai poate îndrepta. Neînduplecate, lebedele îl părăsesc, una câte una. Iubirea lui Odette este însă mai mare decât farmecele lui Rotbart. Înduioșată de frământarea lui Siegfried, ea se reîntoarce și îl iartă. Geniul rău apare dintre ruine, încercând să-i despartă. Dezlănțuie o puternică furtună, îl lovește pe Siegfried, dar nu-i poate dezbina. În fața puternicei lor iubiri, vraja se destramă iar geniul rău este mistuit de întunericul nopții.