La fille mal gardée

La fille mal gardée

Balet pantomimă în două acte (1789)
Aranjament de dansuri populare franceze aparținând unui compozitor necunoscut
Libretul și coregrafia originală de Jean Bercher Dauberval
Versiuni ulteriore au modificat atât coregrafia, cât și partitura.
În aranjamentul muzical al lui Ferdinand Hérold, coregrafia îi aparține lui Frederick Ashton (1828)

Durata: 1 oră și 30 minute

 

 

Actul I

 

Acțiunea se petrece în curtea fermei unei văduve pe nume Simone. Lise, unica ei fiică, este îndrăgostită de un tânăr țăran, Colas – frumos, dar sărac. Mama Simone, are însă, pentru fiica ei alte planuri și anume să o căsătorească cu prostănacul Alain, fiul unui bogat podgorean. În zori, cocoșul și suita sa de găini anunță începerea unei noi zile de muncă. Lise iese din casă și-l caută pe Colas. Necăjită că nu l-a întâlnit, îi lasă ca semn de dragoste o fundă. Apoi, Colas apare și cei doi tineri își mărturisesc voioși dragostea.

Dar duetul lor este brusc întrerupt de Mama Simone, care o trimite înadins pe fata ei cu diverse treburi. Lise îi răspunde ascultătoare, dar după plecarea ei revine la Colas, reîncepând discuția întreruptă. Rămasă singură, Lise întâmpină un grup de prietene și pornește un dans vesel. Văzându-și fiica cu gândul aiurea, Mama Simone încearcă să afle cauza. În acel moment sosește la fermă înfumuratul Thomas, pentru a face o vizită protocolară, împreună cu fiul său Alain. El cere oficial mâna fetei pentru Alain. Acesta, timid și neîndemânatic, caută să-i facă curte, ceea ce o amuză pe Lise dar fără să o intereseze.

În tabloul următor, asistăm la munca veselă a secerătorilor pe câmp. Un moment de odihnă este transformat în prilej de dans. Lise se avântă în vârtejul voios împreună cu Alain, dar Colas, puțin gelos, îl îndepărtează, invitându-și iubita. Un secerător cântă o melodie din flaut, ceea ce îi dă lui Alain ideea de a se face remarcat prin „talentele” sale muzicale. Dar încercarea sa se soldează cu un râs general. Veselia tuturor, inclusiv a Mamei Simone, este întreruptă de o bruscă furtună, care îi împrăștie pe toți.

 

 

Actul II

 

Mama și fiica se întorc grăbite acasă, udate de ploaie. Vrând să o țină sub supraveghere, Mama Simone o pune pe Lise să toarcă. Apoi, obosită, ațipește. Lise, care îl vede pe Colas, încearcă să-i fure cheile mamei, dar Simone se trezește bănuitoare. Pentru a nu mai adormi, aceasta începe să bată un ritm cu tamburina, rugând-o pe Lise să danseze. La început vioi, ritmul dansului încetinește treptat și Simone cade într-un somn adânc. Lise și Colas apucă să schimbe câteva cuvinte, când Simone se trezește deodată, din cauza larmei secerătorilor care se reîntorc de la muncă. Simone le iese în întâmpinare, nou prilej pentru Lise și Colas să mai petreacă câteva scurte clipe împreună. Reîntoarcerea mamei îi surprinde și Lise, speriată, îl ascunde pe iubitul ei în dormitor. Dar, bănuitoare, Simone își dă seama că s-a întâmplat ceva cu Lise. Pentru mai multă siguranță, o închide în dormitor, luând precaută cheia. Ulterior, sosesc la fermă Thomas și Alain, însoțiți de notarul satului, pentru a semna contractul de căsătorie. Odată încheiat acest contract, ce mulțumește pe deplin părinții, Simone îi oferă lui Alain cheia dormitorului. După o clipă de ezitare, acesta deschide ușa. Lise și Colas cer în genunchi iertare mamei Simone. Fără a ține seama de furia lui Thomas și a lui Alain, ea consimte la această căsătorie, care aduce într-adevăr bucuria. Destinul îi joacă o ultimă festă lui Alain când, ieșind în ploaie cu umbrela deschisă, este luat pe sus de o rafală de vânt, în hohotele de râs ale tuturor.

Ghid de balet – Daniela Caraman-Fotea, Grigore Constantinescu, Iosif Sava

 

Ferdinand Hérold (28 ianuarie 1791 – 19 ianuarie 1833, Paris)

Compozitor francez care a activat în prima perioadă a romantismului, Ferdinand Hérold, a cunoscut în timpul vieții sale un succes deosebit, fiind aproape uitat odată cu impunerea marilor personalități ce i-au urmat – Berlioz, Gounod, Bizet. Totuși, alături de Meyerbeer, Spontini, Boildieu, AdamHérold și-a adus contribuția la afirmarea unor trăsături estetice specifice teatrului muzical francez. După ce absolvă Conservatorul din Paris (1806 – 1812), debutează în domeniul operei cu o lucrare compusă în colaborare cu Boildieu, în stilul operei comice.

Timp de câțiva ani, el va fi corepetitor la Théâtre Italien din Paris, impunându-se ca autor mai ales datorită operelor Zampa (1831) și Le Pré aux Clercs (1832), opere în care se simte însă influența manierei romantice a lui Weber.

Hérold, intuind noile tendințe ale baletului francez, care se îndreaptă spre o orientare dramatică, compune câteva lucrări – GiocondaFrumoasa din pădurea adormităLidia. Dar partitura cu care va cunoaște o perioadă de mare succes este La Fille mal gardée, o versiune revizuită a unui balet aparținând unui compozitor necunoscut. De abia mult mai târziu, alți compozitori vor relua același subiect, păstrând însă elemente ale partiturii lui Hérold, nu lipsite de eleganță și vioiciune, deși încă tributară modei divertismentului.