Opera în Iași

 

Înainte de 1956

La fel ca în celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, genul de operă a pătruns în România şi implicit în Iaşi odată cu trupele străine itinerante, în special cele italiene, franceze şi germane. Documentele scrise atestă vizita acestor trupe în Bucureşti începând cu anul 1821.
În Iaşi, primul spectacol de operă a fost „La Dame blanche” de François Adrien Boieldieu, montat în 1833 la Teatrul de varietăţi din Copou de către o trupa franceză afraţilor Foureaux, avându-l la pupitru pe şeful muzicii militare ieşene, Joseph Herfner.
În 1836 se înfiinţează la Iaşi Conservatorul filarmonic dramatic, în care se preda muzică vocală şi declamaţia în limba română. Coordonator era Gheorghe Asachi, iar printre membri se numărau: vornicul Ştefan Catargiu, Vasile Alecsandri-tatăl, tenorul Paul Cervatti şi actorul Matei Millo. În 1838, pe 20 februarie, elevii clasei de canto a Conservatorului au interpretat, pentru prima dată în limba română, opera „Norma” de Vicenzo Bellini. Dar pentru logofătul Catargiu suspendă subvenţia promisăde 200 de galbeni, activitatea Conservatorului se stopează în acelaşi an. Stagiunile de operă sunt susţinute de trupe în deplasare: trupa Fourreaux (care în 1840realizează prima stagiune de opera la Iaşi),si trupa Frisch din Cernăuţi.
În anul 1846, pe 1 decembrie, se inaugurează Teatrul cel Mare din Copou, care găzduia şi spectacole de operă, reprezentate de trupamoldavăşi orchestra condusă de Alexandru Flechtenmacher. Pe această scenă are loc premiera primei operete româneştiBaba Hârca de Matei Millo şi muzica de Alexandru Flechtenmacher – în 1848.
Urmează o perioadă intens artistică: în anul 1866 apare prima trupă de balet, în cadrul companiei de operă a lui L Ademolo; în 1873 are loc la Iaşi premiera operei „Faust” de Charles Gounod; în anul 1874, Theodor Aslan creează prima trupă ieşeană de operete; au loc premierele ieşene ale operelor lui Verdi: Lombarzii, Rigoletto, Nabucco, Ernani; începând cu ultima treime a secolului al XIX-lea,vodevilul,gen cultivat cu precădere de artiştii români – o combinaţie între comedie (satiră) şi muzică(cântece şi dansuri), începe atragă un public din ce în ce mai numeros, punând în dificultate spectacolele străinilor. În anul izbucnirii Războiului de independenţa(1877) la Iaşi se joacă două operete româneşti, semnate de Ioan Andrei Wachmann şi Eduard Caudella.
În anul 1880 se înfiinţează Societatea muzicală de către compozitorul ieşean Eduard Caudella, Gheorghe Bengescu-Dabija şi Teodor Aslan, sub preşedinţia lui Nicolae Şuţu, cu scopul de a promova muzică dramatică, dar şi înfiinţarea unui teatru liric permanent la Iaşi. Prima opera comică românească se joacă în acelaşi an – „Olteanca”sau”Urechile bărbatului în dar de nuntă”, compusă de Eduard Caudella şi Gustav Otremba, pe un libret de Gheorghe Bengescu-Dabija. La sfârşitul secolului, aceluiaşicreator moldovean, Eduard Caudella, i se va cânta creaţia Petru Rareşprima opera în adevăratul sens al cuvântului din istoria muzicii româneşti.
Un an mai târziu, în 1881, Teatrul Naţional îşi întemeiază propria Companie Lirică, pe lângă Societatea Dramatică (care însă a funcţionat numai o stagiune). Compania eraformată din: directorul conservatorului Constantin Gros, concert-maestru Eduard Caudella, maestru de cor Gavriil Musicescu, iar dintre solişti făceau parte Teodor Aslanşi Giovanni Dimitrescu.
Spre sfârşitul deceniului al nouălea vin la Iaşi şi trupe româneşti, care prezintă spectacole de opera. De asemenea, trupele străine aduc noi titluri: trupa Perlovprezintă creaţii ruseşti – Demonul de Anton Rubinstein, Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski, Viaţă pentru ţar de Mihail Ivanovici Glinka; trupa germană a lui Leo Bauer aduce la Iaşi, în 1894, primele opere wagneriene – Tannhäuser, Lohengrin, Maeştrii cântăreţi din Nürnberg; o companie italiană prezintă în premieră operele Otello de Giuseppe Verdi, Cavalleria rusticană de Pietro Mascagni, Pagliacci de Ruggero Leoncavallo; o trupa franceză prezintă Mignon de Thomas Ambroise şi Mireille de Charles Gounod. În aceeaşi perioada, în capitală Moldovei cânta cei mai importanţi artişti lirici români, printre care: Hariclea Darclée, Elena Teodorini, Carlota Leria,Margareta Iamandi, Giovanni Dimitrescu.
La 1 decembrie 1896 s-a inaugurat actuală clădire a Teatrului Naţional, care va găzdui din acel moment toate spectacolele mai importante din oraş,inclusiv cele de opera.
În timpul Primului Război Mondial,Iaşul a cunoscut o intensă activitate artistică şi teatrală,cu scopuri de binefacere pentru cei veniţi de pe front, pentru răniţi şipentru localnici. Mulţi dintre marii artişti români se aflau în acea perioada în capitală Moldovei: marele compozitor George Enescu – care susţinea concerte în faţărăniţilor din spitalele Iaşului şi din Moldova, Mărioara Ventura, Constantin I. Nottara, Iancu Brezeanu, Tony Bulandra, Romald Bulfinski,Ion Manolescu,Zaharia Bârsan, Ion Livescu, Ştefan Braborescu, Elvira Popescu, Maria Filotti, Maria Ciucurescu, Olimpia Bârsan, Tanti Cutava Barozzi şi alţii. Alexandru Mavrodi, directorul general alteatrelor,a susţinut intens festivalurile şi manifetarile artiştilor din Iaşi,uneori chiar şi de două ori pe zi.
Astfel a apărut şi ideea înfiinţării unei opere la Iaşi. Teatru era, orchestra eracondusă fiind chiar de George Enescu, costume se găseau la Teatrul Naţional, corulse putea forma din ieşeni şi din refugiaţi, aşa Umberto Passione, tenorul Vasile Rabega şi George Niculescu-Băsu au luat lucrul în serios. Noaptea se scriau ştimelepentru orchestra, iar ziua se repeta. Văzând determinarea artiştilor, Alexandru Mavrodi i-a reunit pe toţi şi a înfiinţat Societatea Română de Opera. Timp de doi ani s-au reprezentat la Iaşi spectacole de opera şi operetă precum:”Faust” de Charles Gounod,”Povestirile lui Hoffmann” de Jacques Offenbach,”La Traviata” şi „Ernani” de Giuseppe Verdi, „Madama Butterfly” de Giacomo Puccini, „Cavalleria rusticană” de Pietro Mascagni, „Pagliacci” de Ruggero Leoncavallo, „Mam’zelle Nitouche” de Hervé.
În anii celui de-al Doilea Război Mondial a avut loc o încercare foarte aproape de a se concretiza în prima Opera ieşeană. În iarna 1941-1942 se hotărăşte înfiinţareaOperei Române a Moldovei, care urmă funcţioneze prin colaborarea Conservatorului cu Teatrul Naţional. Printre iniţiatori s-au aflat compozitorul Alexandru Zirra, Vasile Rabega şi dirijorul Antonin Ciolan. S-a interpretat atunci „Boema” de Giacomo Puccini, „Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini (dirijor Antonin Ciolan)şi”Vagabonzii” de Karl Michael Ziehrer (dirijor Mircea Bârsan). În anul 1944 are loc o nouă încercare de a constitui Opera Moldovei, când se va prezenţa opera „LaTraviata” de Giuseppe Verdi (sub conducerea lui Egizzio Massini). În anul 1948 are loc o a treia încercare de înfiinţare a unui ansamblu liric permanent – atunci s-acântat opera Lakmé de Léo Delibes, sub conducerea artistică a lui N. Broşteanu.
Opera Naţională Română din Iaşi
Pe 1 ianuarie 1956, după toate aceste eforturi, se va înfiinţa Opera de Stat din Iaşi, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2998 din 30.12.1955.
După o lungă perioada de afirmare şi consolidare a teatrului liric în capitală Moldovei şi după mai multe încercări de recunoaştere oficială a acestor eforturi, în anul 1956 este inaugurată prima instituţie publică de operă din regiunea Moldovei – Opera de Stat din Iaşi, cea care în anul 2003 va deveni Opera Naţională Română din Iaşi(prin Hotărârea Guvernului nr. 742, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 493 din 8 iulie2003).
Prima stagiune a debutat în seara de 3 noiembrie 1956 cu spectacolul „Tosca” de Giacomo Puccini, sub bagheta dirijorului Radu Botez, regia artistică fiind semnată de Hero Lupescu, iar scenografia de Zoltan Gerzanich.
Primul director al Operei a fost muzicianul şi profesorul Ioan Goia (1956-1965). De-a lungul anilor, acestuia i-au urmat personalităţi de seama ale vieţii muzicaleromâneşti: regizorul de opera George Zaharescu (1965-1969), dirijorul Ion Păvălache (1965-1974), regizorul Dimitrie Tăbăcaru (1974-1982), muzicologul şi compozitorulConstantin Dediu (1982-1991) şi dirijorul Corneliu Calistru (1991-2008). În perioada 2008-2011 conducerea Operei a fost asigurată de către directori interimari.
În urmă unui concurs de proiecte organizat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional în anul 2011, regizorul Beatrice Rancea a obţinut funcţia de manager a OpereiNaţionale Române din Iaşi pentru o perioada de patru ani.
Opera Naţională Română din Iaşi îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi clădire cu Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi. Sediul celor două instituţii reprezintă oadevărată capodoperă arhitectonică. În luna mai a anului 2006, clădirea a intrat într-un proces complex de consolidare şi restaurare. Această situaţie de a nu maidispune de o scenă proprie a impus Operei adoptarea unor soluţii alternative pentru continuarea activităţii artistice. Repertoriul şi programul au fost adaptate la noilespaţii disponibile: sala Casei de Cultură a Studenţilor, sala Ateneului Tătăraşi şi sala „Ion Baciu” a Filarmonicii „Moldova”, pentru concerte.

[/tab]

Evoluţia Operei Naţionale Române din Iaşi este legată de numele unor personalităţi artistice:

Radu Botez – (1909-1980), prim dirijor al instituţiei între anii 1956-1977, considerat unul dintre marii dirijori români de opera şi concerte simfonice, în ţară şi străinătate,şi cadru didactic la Conservatorul din Iaşi. Ion Iorgulescu, tenor liric-spint, a activat între 1956-1974. A excelat în roluri din : „Aida”-Giuseppe Verdi,”Bal mascat”-Giuseppe Verdi, „Carmen”-Georges Bizet, „Boemă”-Giacomo Puccini, „Tosca”-Giacomo Puccini, „Madama Butterfly”-Giacomo Puccini, „Otello”-Giuseppe Verdi.

Florica Mărieş – soprana-spinto; activează între 1956-1975; în repertoriu: „Aida”-Giuseppe Verdi, „Tosca”-Giacomo Puccini, „Bal mascat”-Giuseppe Verdi, „Trubadurul”-Giuseppe Verdi; Natalia Vronski-Gastel, prim balerină între 1956-1975; în repertoriu: „Giselle”-Adolphe Charles Adam, „Spărgătorul de nuci”-Piotr Ilici Ceaikovski, „Fântână din Bahcisarai”-Boris Asafiev etc.

Ion Baitanciuc – prim balerin între 1956-1977,a parcurs întreg repertoriul de balet.

Dimitrie Tăbăcaru –  (1929-1985), regizor artistic 1956-1985, director al Operei 1974-1982; lucrări de referinţă: „Manon Lescaut”-Giacomo Puccini, „Nuntă lui Figaro”-Wolfgang Amadeus Mozart, „Alexandru Lăpuşneanu”-după un libret de Gheorghe Dimitriu, „Don Carlos”-Giuseppe Verdi, „Samson şi Dalila”-Giuseppe verdi; a montat lucrări de opera în ţară şi străinătate; cadru didactic la Conservatorul din Iaşi; Bella Balogh, coregraf; a activat între 1958-1977 şi 1980-1986; a realizat majoritatea lucrărilor de balet: „Fântână din Bahcisarai”-Boris Asafiev, „Călăreţul de aramă”-Reinhold Glier, Spărgătorul de nuci-Piotr Ilici Ceaikovski etc.

Mioara Cortez – soprană-spinto; activează în Operă din 1980; interpretează cele mai importante roluri specifice: „Tosca„-Giacomo Puccini, „Boema„-Giacomo Puccini, „Aida-Giuseppe Verdi”, „Norma„-Giuseppe Verdi, „Bal mascat„-Giuseppe Verdi, „Trubadurul”-Giuseppe Verdi etc.; a susţinut numeroase spectacole şi concerte, în ţară şi înstrăinătate; cadru didactic al Conservatorului din Iaşi.

Corneliu Calistru – dirijor, a activat în cadrul Operei din 1965. În perioada 1991-2008 a fost director al Operei; abordează intregrepertoriul de opera, operetă şi balet (Giacomo Puccini, Wolfgang Amadeus Mozart, Giuseppe Verdi, Charles Bizet, Pietro Mascagni, Rugierro Leoncavallo); spectacole simfonice în ţară şi străinătate; cadru didactic la Conservatorul din Iaşi. Pe scenă lirică ieşeană au evoluat artişti cunoscuţi din România şi din străinătate: Artă Florescu, Nicolae Herlea, Eugenia Moldoveanu, Maria Slatinaru-Nistor, Viorica Cortez, Virginia Zeani, Nicola Rossi-Lemeni, Walter Monacchesi, Irina Arhipova, Todor Kostov, Viktor Tretiak, etc. Spectacolele au fost montate de maeştri ai regiei de opera: Hero Lupescu, Anghel Ionescu Arbore, Dimitrie Tăbăcaru, George Zaharescu, Marina Emandi Tiron, Anda Tăbăcaru-Hogea, Mihai Zaborila. În pregătirea spectacolelor, regizorii artistici au colaborat cu scenografi şi pictori scenografi talentaţi. În ceea ce priveşte scenografia, la Opera din Iaşi au semnat: Zoltan Gerzanich, Hristofenia Cazacu, George Dorosenco, Nicolae Vericeanu, Gheorghe Codrea, Rodica Arghir, Cătălin I. Arbore, Adriana Urmuzescu, Marfa Axenti etc.

Înființarea Operei în 1956 a condus și la înființare orchestrei. La început, aceasta a beneficiat de aportul celor mai buni instrumentiști existenți în Iași, în special angajați ai Filarmonicii „Moldova”, după care s-a completat cu studenți și absolvenți ai Conservatorului „George Enescu”. Orchestra a fost pregătită și condusă de-a lungul timpului de dirijori precum: Radu Botez, Trăian Mihăilescu, Corneliu Calistru, Cornelia Voinea, Gheorghe Victor Dumănescu, Răsvan Cernat. În prezent aceasta este condusă de dirijorii Traian Ichim si Cristian Orosanu.
Tot în anul 1956 s-a înființat și corul Operei din Iași, ce abordează un repertoriu vast de operă și operetă, dar și vocal-simfonic. La conducerea corului, de-a lungul anilor, s-au aflat: Emil Chivu, Ion Pavalache, Anton Bișoc.
Baletul Operei din Iași s-a înființat un an mai târziu, în 1957. Cel care a consolidat colectivul, semnând regia și coregrafia a numeroase spectacole de prestigiu a fost coregraful Bella Ballogh. Pe parcurs, conducerea baletului a fost asigurata de: Mihaela Atanasiu și Marius Zirra, iar după 1990 de Gheorghe și Carmen Stanciu. Dintre coregrafii care au lucrat cu balerinii Operei din Iași se numără: Oleg Danovsky, Vasile Marcu, Ion Tugearu (Opera Națională București), Alexa Mezincescu, Mihai Babușka (Opera Națională București). Între marile valori care au colaborat cu baletul Operei au fost: Iaroslav Seh, Irina Kolpakova, Vladimir Tihonov, Alexa Mezincescu, Iuliana Iliescu, Magdalena Popa, Gheorghe Cotovelea. Primii balerini ai companiei de balet au fost: Pania M Ranja, Natalia Vronski, Virginia Ferescu, Ion Băitanciuc, Paul Robert, Ion Rusu, Laura Apetroaie, Carmen Stanciu, Gheorghe Stanciu, Ion Barbu. La spectacolele ieșene au colaborat balerini ca: Corina Dumitrescu, Florica Stănescu, Mihai Babușca, Delia și Călin Hanțiu, Ion Dumitrescu, Monica Cherecheș, Alina Herpacova, Aris Kolpocov.  
  • În anul 1781 este înființat la Timișoara primul teatru din Principatele Române;
  • 8 septembrie 1818: la teatrul Cișmeaua Roșie din București se joacă primul spectacol de operă: Italianca în Alger de Gioacchino Rossini, susținut de trupa lui Gerger (afișul era tipărit în limba greacă); Cișmeaua Roșie este cunoscută și ca prima sală de teatru din București, amenajată de Domnița Ralu, fiica domnitorului Caragea Vodă, în iarna anului 1817 (teatrul era situat în zona intersercției străzii General Berthelot cu Calea Victoriei, în preajma Bisericii Albe din București);
  • Înființarea primelor societăți culturale și literare: Societatea literară (1821-1830 și reînființată după 1843), Societatea filarmonică din București (1833), Conservatorul filodramatic din Iași (1836), Societatea românească cantatoare și theatrală din Transilvania (1847), Societatea filarmonică din Timișoara (1871), Societatea dramatică din Craiova (1889);
  • pe 1 decembrie 1846 se inaugurează Teatrul cel Mare din Copou;
  • În 1852 este ridicat Teatrul cel Mare din București, denumit din 1877 Teatrul Național, prima clădire de acest fel din Țara Românească (lângă actualul Palat al Telefoanelor);
  • În 1875 se inaugurează la Timișoara noul teatru „Franz Joseph”, în prezența conducătorului Imperiului Habsburgic; clădirea a fost proiectat de aceiași Fellner și Helmer;
  • Prima trupă profesionistă de operă care a prezentat un spectacol de operă în limba română a fost condusă de compozitorul și dirijorul George Stephănescu, care a jucat la București pe 6 sau 8 mai 1885 (nu se știe cu exactitate data), Linda di Chamounix de Gaetano Donizetti;
  • În Craiova, în luna septembrie a anului 1888 se inaugurează Teatrul „Teodorini” printr-un spectacol la care a participat marea solistă Elena Teodorini alături de soliști din Italia; clădire a a fost distrusă în urma unui incendiu în 1927;
  • În perioada 1894-1896 a fost ridicat Teatrul Național din Iași, sub conducerea arhitecților vienezi Felnner și Helmer, care au construit teatre similare în Viena, Zagreb, Odesa, Timișoara etc.;
  • La Cluj este înființată Opera Română în anul 1919 – prima instituție de acest tip din România;
  • 1 aprilie 1921: înființarea Operei de Stat din București, după trei ani de eforturi depuse de artiști constituiți ca societate privată; Debutul oficial al noii instituții a avut loc prin premiera Lohengrin de Richard Wagner, dirijor fiind marele compozitor George Enescu; Reprezentațiile aveau loc pe scena Teatrului Național;
  • Opera Română din Timișoara este înființată la 30 martie 1946, prin Decret-lege nr. 254, semnat de Regele Mihai, Mihai Ralea – Ministru al Artelor și Gh. Tătărăscu – Ministru de Finanțe ad-interim;
  • Noul sediu al Teatrului de Operă și Balet de pe malul Dâmboviței a fost inaugurat pe 9 ianuarie 1954, cu Dama de pică de Piotr Ilici Ceaikovski, urmat și de premiera baletului Coppélia de Léo Delibes, într-o producție semnată de Anton Romanowski, pe 10 ianuarie 1954;
  • La 21 decembrie 1955 este inaugurat Teatrul Muzical Brașov, actuala Operă Brașov;
  • În 1956 se inaugurează Opera de Stat din Iași, care în anul 2003 devine Opera Național Română din Iași;
  • În același an, pe 15 mai 1956, la Galați se înființează Teatrul Muzical „Nae Leonard”;
  • Tot în 1956 este înființat și Teatrul Liric din Constanța, care în 1996 a primit statutul de Operă, iar în 2004 a devenit Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”;
  • În 1979 se înființează Teatrul Liric Craiova, cea mai tânără instituție de acest gen din România; în 1996 numele se schimbă în Teatrul de Operă și Operetă Craiova, iar din 2003 devine Teatrul Liric „Elena Teodorini” Craiova.

[/tabs]